Acasă Exemple Capturi de ecran Manual de utilizare Logo-ul Bluesky YouTube ☰
OghmaNano Platformă de simulare multifizică pentru dispozitive optoelectronice și sisteme fotonice. DESCARCĂ Ghid de utilizare rapidă

Funcții de bază, funcții de înfășurător și hamiltonieni multi-bandă.Funcții de bază, funcții de înfășurător și hamiltonieni multi-bandă.

Obiectivele învățării. După ce veți citi această pagină, ar trebui să fiți capabili să:Obiectivele învățării. După ce veți citi această pagină, ar trebui să fiți capabili să:

Cerințe preliminare. introducere în teoria k·p și pagina despre metoda diferențelor finite.Cerințe preliminare. introducere în teoria k·p și pagina despre metoda diferențelor finite.

Durata estimată de citire: 25 de minute.Durata estimată de citire: 25 de minute.

Pentru a transforma un Hamiltonian de tip k·p, definit pentru un material masiv, într-o problemă legată de o structură cuantică de tip „well”, sunt necesare două elemente: aproximarea funcției de înfășurare, care permite unei matrice definite pentru materialul masiv să descrie o structură care variază în spațiu, și o bază consistentă în care să se poată scrie matricea. Această pagină reunește ambele elemente și înregistrează ordinea exactă a bazei pe care o utilizează OghmaNano, astfel încât paginile specifice modelului să poată face referire la o singură definiție.Pentru a transforma un Hamiltonian de tip k·p, definit pentru un material masiv, într-o problemă legată de o structură cuantică de tip „well”, sunt necesare două elemente: aproximarea funcției de înfășurare, care permite unei matrice definite pentru materialul masiv să descrie o structură care variază în spațiu, și o bază consistentă în care să se poată scrie matricea. Această pagină reunește ambele elemente și înregistrează ordinea exactă a bazei pe care o utilizează OghmaNano, astfel încât paginile specifice modelului să poată face referire la o singură definiție.

1. Trei tipuri de funcție.1. Trei tipuri de funcție.

Merită să facem distincția între trei concepte care sunt adesea confundate. Funcția Bloch \(\psi_{n\mathbf{k}} = e^{i\mathbf{k}\cdot\mathbf{r}} u_{n\mathbf{k}}\) reprezintă starea proprie exactă a cristalului. Funcția periodică în celulă \(u_{n0}\), evaluată în centrul zonei Brillouin, este una dintre funcțiile de bază fixe – de tip s pentru banda de conducție, de tip p (\(X,Y,Z\)) pentru banda de valență. Funcția de înfășurător \(F_n(z)\) este o amplitudine care variază lent și care multiplică fiecare funcție de bază, transmițând efectul de confinare. Într-o heterostructură, starea completă este o sumă a funcțiilor de bază.Merită să facem distincția între trei concepte care sunt adesea confundate. Funcția Bloch \(\psi_{n\mathbf{k}} = e^{i\mathbf{k}\cdot\mathbf{r}} u_{n\mathbf{k}}\) reprezintă starea proprie exactă a cristalului. Funcția periodică în celulă \(u_{n0}\), evaluată în centrul zonei Brillouin, este una dintre funcțiile de bază fixe – de tip s pentru banda de conducție, de tip p (\(X,Y,Z\)) pentru banda de valență. Funcția de înfășurător \(F_n(z)\) este o amplitudine care variază lent și care multiplică fiecare funcție de bază, transmițând efectul de confinare. Într-o heterostructură, starea completă este o sumă a funcțiilor de bază.

\[ \Psi(\mathbf{r}) = e^{i\mathbf{k}_\parallel\cdot\boldsymbol{\rho}} \sum_n F_n(z)\, u_{n0}(\mathbf{r}), \]\[ \Psi(\mathbf{r}) = e^{i\mathbf{k}_\parallel\cdot\boldsymbol{\rho}} \sum_n F_n(z)\, u_{n0}(\mathbf{r}), \]

iar setul de învelișuri \(\{F_n(z)\}\) este cel pe care îl calculează algoritmul de rezolvare.iar setul de învelișuri \(\{F_n(z)\}\) este cel pe care îl calculează algoritmul de rezolvare.

2. Aproximația funcției de înveliș.2. Aproximația funcției de înveliș.

Aproximarea cu funcția de înveliș presupune două lucruri: că aceleași funcții de bază ale zonei centrale \(u_{n0}\) pot fi utilizate în fiecare strat și că parametrii materialului (banda interzisă, masele, parametrii Kane și Luttinger) variază în funcție de poziție, pe o scară mult mai mare decât constanta rețelei cristaline. În acest caz, matricea k·p pentru volum devine un operator diferențial care acționează asupra funcțiilor de înveliș, cu coeficienți care depind de poziție. Înlocuirea esențială este că vectorul de undă al direcției de creștere devine un operator diferențial.Aproximarea cu funcția de înveliș presupune două lucruri: că aceleași funcții de bază ale zonei centrale \(u_{n0}\) pot fi utilizate în fiecare strat și că parametrii materialului (banda interzisă, masele, parametrii Kane și Luttinger) variază în funcție de poziție, pe o scară mult mai mare decât constanta rețelei cristaline. În acest caz, matricea k·p pentru volum devine un operator diferențial care acționează asupra funcțiilor de înveliș, cu coeficienți care depind de poziție. Înlocuirea esențială este că vectorul de undă al direcției de creștere devine un operator diferențial.

\[ k_z \;\longrightarrow\; -i\,\frac{d}{dz}, \]\[ k_z \;\longrightarrow\; -i\,\frac{d}{dz}, \]

în timp ce vectorii de undă din plan \(k_x, k_y\) rămân buni parametri cuantici, deoarece structura este invariantă la translație în plan. Fiecare termen \(k_z\) din hamiltonianul general este înlocuit cu acest operator, iar fiecare termen \(k_z^2\) este înlocuit cu derivata a doua simetrică a paginii anterioare. Produsele, cum ar fi \(k_x k_z\), devin \(k_x(-i\,d/dz)\), fiind simetrizate astfel încât operatorul să rămână hermitian atunci când coeficientul variază. Rezultatul este o ecuație diferențială matricială pentru învelișuri, discretizată așa cum este descris în pagina cu diferențe finite.în timp ce vectorii de undă din plan \(k_x, k_y\) rămân buni parametri cuantici, deoarece structura este invariantă la translație în plan. Fiecare termen \(k_z\) din hamiltonianul general este înlocuit cu acest operator, iar fiecare termen \(k_z^2\) este înlocuit cu derivata a doua simetrică a paginii anterioare. Produsele, cum ar fi \(k_x k_z\), devin \(k_x(-i\,d/dz)\), fiind simetrizate astfel încât operatorul să rămână hermitian atunci când coeficientul variază. Rezultatul este o ecuație diferențială matricială pentru învelișuri, discretizată așa cum este descris în pagina cu diferențe finite.

3. Citirea unei matrice Hamiltoniene.3. Citirea unei matrice Hamiltoniene.

Un Hamiltonian multiband este cel mai bine analizat ca un număr redus de blocuri, înainte de a se examina fiecare element în parte. Cea mai generală împărțire separă stările de tip conductor de cele de tip semiconductor.Un Hamiltonian multiband este cel mai bine analizat ca un număr redus de blocuri, înainte de a se examina fiecare element în parte. Cea mai generală împărțire separă stările de tip conductor de cele de tip semiconductor.

\[ H = \begin{pmatrix} H_{cc} & H_{cv} \\[2pt] H_{vc} & H_{vv} \end{pmatrix}, \]\[ H = \begin{pmatrix} H_{cc} & H_{cv} \\[2pt] H_{vc} & H_{vv} \end{pmatrix}, \]

unde \(H_{cc}\) descrie stările de conducție de tip s, \(H_{vv}\) stările de valență de tip p și \(H_{cv}=H_{vc}^\dagger\) cuplarea momentului Kane dintre ele. Blocul de conducție este, în esență, un operator de masă efectivă (non-parabolic); blocul de valență conține fizica găurilor grele, a găurilor ușoare și a stărilor scindate; iar blocul de cuplare este cel care face ca modelul să fie „multibandă” în sens larg, legând non-parabolicitatea conducției de structura de valență. Termenii de deformare și de cuplare spin-orbită se adaugă la blocurile corespunzătoare.unde \(H_{cc}\) descrie stările de conducție de tip s, \(H_{vv}\) stările de valență de tip p și \(H_{cv}=H_{vc}^\dagger\) cuplarea momentului Kane dintre ele. Blocul de conducție este, în esență, un operator de masă efectivă (non-parabolic); blocul de valență conține fizica găurilor grele, a găurilor ușoare și a stărilor scindate; iar blocul de cuplare este cel care face ca modelul să fie „multibandă” în sens larg, legând non-parabolicitatea conducției de structura de valență. Termenii de deformare și de cuplare spin-orbită se adaugă la blocurile corespunzătoare.

Conceptual 2x2 block structure of a multiband k dot p Hamiltonian with conduction, valence and coupling blocks.
Figura 1. Structura conceptuală a unui Hamiltonian multibandă: blocul de conducție \(H_{cc}\), blocul de valență \(H_{vv}\) și cuplajul Kane \(H_{cv}\).Figura 1. Structura conceptuală a unui Hamiltonian multibandă: blocul de conducție \(H_{cc}\), blocul de valență \(H_{vv}\) și cuplajul Kane \(H_{cv}\).

4. Ordinele de bază utilizate de OghmaNano.4. Ordinele de bază utilizate de OghmaNano.

Valoarea numerică a unui element dintr-o matrice Hamiltoniană depinde de ordinea în care sunt enumerate stările de bază. OghmaNano utilizează o bază orbitală carteziană fixă pentru modelele zincblendă și wurtzit, și o bază a momentului cinetic total pentru modelul Luttinger–Kohn. Ordinea este următoarea:Valoarea numerică a unui element dintr-o matrice Hamiltoniană depinde de ordinea în care sunt enumerate stările de bază. OghmaNano utilizează o bază orbitală carteziană fixă pentru modelele zincblendă și wurtzit, și o bază a momentului cinetic total pentru modelul Luttinger–Kohn. Ordinea este următoarea:

The zincblende eight-band basis built from one s-like and three p-like orbitals, each with two spins.
Figura 2. Baza cu 8 benzi pentru structurile de tip zincblende și wurtzite: o orbitală de conducție de tip s și trei orbitale de valență de tip p, fiecare având spin ascendent și descendent.Figura 2. Baza cu 8 benzi pentru structurile de tip zincblende și wurtzite: o orbitală de conducție de tip s și trei orbitale de valență de tip p, fiecare având spin ascendent și descendent.

Utilizarea orbitalilor cartezieni \(|X\rangle,|Y\rangle,|Z\rangle\) în loc de combinațiile de moment cinetic total \(|J,m_j\rangle\) menține cuplajele dintre moment și tensiune reale și ușor de asamblat, cu prețul de a lăsa cuplajul spin-orbit ca un termen explicit în afara diagonalei. Modelul Luttinger–Kohn, în schimb, utilizează baza \(|J,m_j\rangle\), în care cuplajul spin-orbit este diagonal, dar termenii cinetici au forma clasică \(P,Q,R,S\). Ambele opțiuni sunt echivalente din punct de vedere fizic; fiecare este potrivită pentru un model diferit, iar ambele sunt descrise pe paginile corespunzătoare.Utilizarea orbitalilor cartezieni \(|X\rangle,|Y\rangle,|Z\rangle\) în loc de combinațiile de moment cinetic total \(|J,m_j\rangle\) menține cuplajele dintre moment și tensiune reale și ușor de asamblat, cu prețul de a lăsa cuplajul spin-orbit ca un termen explicit în afara diagonalei. Modelul Luttinger–Kohn, în schimb, utilizează baza \(|J,m_j\rangle\), în care cuplajul spin-orbit este diagonal, dar termenii cinetici au forma clasică \(P,Q,R,S\). Ambele opțiuni sunt echivalente din punct de vedere fizic; fiecare este potrivită pentru un model diferit, iar ambele sunt descrise pe paginile corespunzătoare.

Puncte cheie.Puncte cheie.