Tutorial despre modulele perovskite de mari dimensiuni, partea A: Începere rapidă – deschideți exemplul și construiți schema circuitului.Tutorial despre modulele perovskite de mari dimensiuni, partea A: Începere rapidă – deschideți exemplul și construiți schema circuitului.
Majoritatea simulărilor la nivel de dispozitiv din OghmaNano sunt simulări de tip drift-difuzie, în care algoritmul rezolvă în detaliu transportul cupl al purtătorilor de sarcină și electrostatica. Această abordare, care pune accent pe fizică, este excelentă pentru a înțelege modul în care funcționează un dispozitiv, dar devine prea costisitoare din punct de vedere computațional imediat ce se trece de la o singură celulă la dispozitive și module de mari dimensiuni, formate din numeroase subcelule conectate.Majoritatea simulărilor la nivel de dispozitiv din OghmaNano sunt simulări de tip drift-difuzie, în care algoritmul rezolvă în detaliu transportul cupl al purtătorilor de sarcină și electrostatica. Această abordare, care pune accent pe fizică, este excelentă pentru a înțelege modul în care funcționează un dispozitiv, dar devine prea costisitoare din punct de vedere computațional imediat ce se trece de la o singură celulă la dispozitive și module de mari dimensiuni, formate din numeroase subcelule conectate.
Acest tutorial prezintă o abordare complementară: reprezentarea dispozitivului cu suprafață mare ca un circuit electric tridimensional și rezolvarea acestuia folosind legea curentului lui Kirchhoff și legea tensiunii lui Kirchhoff. În loc să urmărim curenții de electroni și găuri, precum și potențialul electrostatic în toate punctele, modelul circuitului urmărește cantitățile care interesează, de obicei, un inginer de module: curentul și tensiunea. Această simplificare este (i) mult mai stabilă din punct de vedere numeric la scară largă și (ii) suficient de rapidă pentru a vă permite să explorați geometrii realiste ale modulelor.Acest tutorial prezintă o abordare complementară: reprezentarea dispozitivului cu suprafață mare ca un circuit electric tridimensional și rezolvarea acestuia folosind legea curentului lui Kirchhoff și legea tensiunii lui Kirchhoff. În loc să urmărim curenții de electroni și găuri, precum și potențialul electrostatic în toate punctele, modelul circuitului urmărește cantitățile care interesează, de obicei, un inginer de module: curentul și tensiunea. Această simplificare este (i) mult mai stabilă din punct de vedere numeric la scară largă și (ii) suficient de rapidă pentru a vă permite să explorați geometrii realiste ale modulelor.
Din punct de vedere conceptual, structura 3D este discretizată într-un set de noduri (puncte în interiorul dispozitivului) conectate prin legături care reprezintă elemente de circuit, cum ar fi rezistențe și diode. Generarea optică este inclusă prin utilizarea unei abordări de tip matrice de transfer cvasi-3D: se efectuează un calcul al matricei de transfer 1D pe toată suprafața, se evaluează pe întreaga arie a dispozitivului, iar profilul de generare rezultat este integrat în rețeaua de circuit. Rezultatul final este un model practic pentru a adresa întrebări legate de scalarea, cum ar fi: „Dispozitivul meu de laborator are dimensiunile de 20% din 1 mm × 1 mm – ce se întâmplă când îl măresc la dimensiunea unui modul și care devine factorul limitativ?” Acesta este un proces pe care îl numim scalare virtuală.Din punct de vedere conceptual, structura 3D este discretizată într-un set de noduri (puncte în interiorul dispozitivului) conectate prin legături care reprezintă elemente de circuit, cum ar fi rezistențe și diode. Generarea optică este inclusă prin utilizarea unei abordări de tip matrice de transfer cvasi-3D: se efectuează un calcul al matricei de transfer 1D pe toată suprafața, se evaluează pe întreaga arie a dispozitivului, iar profilul de generare rezultat este integrat în rețeaua de circuit. Rezultatul final este un model practic pentru a adresa întrebări legate de scalarea, cum ar fi: „Dispozitivul meu de laborator are dimensiunile de 20% din 1 mm × 1 mm – ce se întâmplă când îl măresc la dimensiunea unui modul și care devine factorul limitativ?” Acesta este un proces pe care îl numim scalare virtuală.
Sursa de inspirație pentru experiment: „degete” de perovskit pe bază de carbon, transformate în module.Sursa de inspirație pentru experiment: „degete” de perovskit pe bază de carbon, transformate în module.
Modulul prezentat ca exemplu în acest tutorial este inspirat de cercetările experimentale efectuate de grupul din Swansea: Energies 2021, 14, 386, „Celule solare perovskite triple-mezoscopice pe bază de carbon: materiale, procesare și aplicații” (Simone M. P. Meroni, Carys Worsley, Dimitrios Raptis și Trystan M. Watson). Puteți accesa articolul științific folosind link-ul DOI disponibil aici: https://doi.org/10.3390/en14020386.Modulul prezentat ca exemplu în acest tutorial este inspirat de cercetările experimentale efectuate de grupul din Swansea: Energies 2021, 14, 386, „Celule solare perovskite triple-mezoscopice pe bază de carbon: materiale, procesare și aplicații” (Simone M. P. Meroni, Carys Worsley, Dimitrios Raptis și Trystan M. Watson). Puteți accesa articolul științific folosind link-ul DOI disponibil aici: https://doi.org/10.3390/en14020386.
🔗 Articolul și licența: Datele prezentate mai sus sunt preluate din https://doi.org/10.3390/en14020386. Articolul este publicat în regim de acces deschis și este distribuit sub licența Creative Commons Attribution (CC BY): https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/ (Drepturi de autor: © 2021, autorii; licențiatorul, MDPI, Basel, Elveția).🔗 Articolul și licența: Datele prezentate mai sus sunt preluate din https://doi.org/10.3390/en14020386. Articolul este publicat în regim de acces deschis și este distribuit sub licența Creative Commons Attribution (CC BY): https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/ (Drepturi de autor: © 2021, autorii; licențiatorul, MDPI, Basel, Elveția).
Pasul 1: Creați o nouă simulare pentru un modul perovskit.Pasul 1: Creați o nouă simulare pentru un modul perovskit.
Începeți de la fereastra principală OghmaNano și dați clic pe „Simulare nouă”. Aceasta va deschide fereastra de selecție a dispozitivului/bibliotecii, așa cum se arată în ??. Dați dublu clic pe „Module de dispozitiv 3D cu suprafață mare”, apoi selectați modulul „Perovskit”, așa cum se arată în ??. Când vi se solicită, salvați simularea într-un folder la care aveți acces rapid de citire/scriere (de exemplu, C:\ pe Windows).Începeți de la fereastra principală OghmaNano și dați clic pe „Simulare nouă”. Aceasta va deschide fereastra de selecție a dispozitivului/bibliotecii, așa cum se arată în ??. Dați dublu clic pe „Module de dispozitiv 3D cu suprafață mare”, apoi selectați modulul „Perovskit”, așa cum se arată în ??. Când vi se solicită, salvați simularea într-un folder la care aveți acces rapid de citire/scriere (de exemplu, C:\ pe Windows).
💡 Sfat: Evitați să salvați simulările pe unități de rețea, stick-uri USB sau în foldere sincronizate în cloud (de exemplu, OneDrive). Simulările pe suprafețe mari tind să genereze multe fișiere intermediare; sincronizarea în fundal și latența rețelei pot face ca procesul să pară inutil de lent.💡 Sfat: Evitați să salvați simulările pe unități de rețea, stick-uri USB sau în foldere sincronizate în cloud (de exemplu, OneDrive). Simulările pe suprafețe mari tind să genereze multe fișiere intermediare; sincronizarea în fundal și latența rețelei pot face ca procesul să pară inutil de lent.
Pasul 2: Examinați structura 3D și înțelegeți modul în care circulă curentul.Pasul 2: Examinați structura 3D și înțelegeți modul în care circulă curentul.
După selectarea șablonului, se deschide fereastra principală de simulare și veți vedea structura 3D a dispozitivului (??). Acest exemplu constă din cinci „degete”, fiecare „bară” întunecată reprezentând un „deget” individual al celulei solare, în cadrul geometriei modulului mai mare.După selectarea șablonului, se deschide fereastra principală de simulare și veți vedea structura 3D a dispozitivului (??). Acest exemplu constă din cinci „degete”, fiecare „bară” întunecată reprezentând un „deget” individual al celulei solare, în cadrul geometriei modulului mai mare.
În acest dispozitiv, zona superioară întunecată reprezintă un contact de carbon impregnat cu perovskit (o caracteristică definitorie a acestei arhitecturi triple-mezoscopice). Modulul conectează „degetele” astfel încât curentul să urmeze o traiectorie în zigzag prin structură. În termeni practici, curentul intră pe o parte, traversează o zonă de contact, apoi este forțat să „sară” între „degete” – în sus/în jos și lateral – până când ajunge la terminalul de pe partea opusă.În acest dispozitiv, zona superioară întunecată reprezintă un contact de carbon impregnat cu perovskit (o caracteristică definitorie a acestei arhitecturi triple-mezoscopice). Modulul conectează „degetele” astfel încât curentul să urmeze o traiectorie în zigzag prin structură. În termeni practici, curentul intră pe o parte, traversează o zonă de contact, apoi este forțat să „sară” între „degete” – în sus/în jos și lateral – până când ajunge la terminalul de pe partea opusă.
Contactele pot părea că plutesc în spațiu (blocuri galbene), dar ar trebui interpretate ca fiind un mască de protecție: zona situată imediat sub. este ceea ce se conectează electric după ce rețeaua circuitului este construită. Trebuie menționat că, în această simulare, niciunul dintre obiectele pe care le vedeți nu face parte din epitaxie. În majoritatea dispozitivelor, structura este definită în editorul de straturi, care creează o epitaxie a dispozitivului bine organizată, cu straturi suprapuse, ceea ce facilitează ordonarea și poziționarea straturilor. Cu toate acestea, în acest dispozitiv, datorită complexității sale, toate obiectele pe care le vedeți pe ecran plutesc în spațiu și pot fi mutate cu mouse-ul; detectarea coliziunilor împiedică tragerea lor unul peste celălalt. Dacă obiectele rămân blocate, apăsați și mențineți apăsat. Schimbare; tură (de lucru); deplasare. În timp ce le trageți pentru a le muta în mod liber oriunde, asigurați-vă că obiectele nu se suprapun, deoarece suprapunerea poate duce la probleme de calcul. Contactele pot părea că plutesc în spațiu (blocuri galbene), dar ar trebui interpretate ca fiind un mască de protecție: zona situată imediat sub. este ceea ce se conectează electric după ce rețeaua circuitului este construită. Trebuie menționat că, în această simulare, niciunul dintre obiectele pe care le vedeți nu face parte din epitaxie. În majoritatea dispozitivelor, structura este definită în editorul de straturi, care creează o epitaxie a dispozitivului bine organizată, cu straturi suprapuse, ceea ce facilitează ordonarea și poziționarea straturilor. Cu toate acestea, în acest dispozitiv, datorită complexității sale, toate obiectele pe care le vedeți pe ecran plutesc în spațiu și pot fi mutate cu mouse-ul; detectarea coliziunilor împiedică tragerea lor unul peste celălalt. Dacă obiectele rămân blocate, apăsați și mențineți apăsat. Schimbare; tură (de lucru); deplasare. În timp ce le trageți pentru a le muta în mod liber oriunde, asigurați-vă că obiectele nu se suprapun, deoarece suprapunerea poate duce la probleme de calcul.
Pasul 3: Creați structura circuitului pornind de la modelul 3D al dispozitivului.Pasul 3: Creați structura circuitului pornind de la modelul 3D al dispozitivului.
În continuare, accesați fila „Diagrama circuitului”. În colțul din stânga jos, veți găsi un buton de reîmprospătare (arată ca un simbol de reciclare). Faceți clic pe acesta pentru a genera structura circuitului pe baza structurii 3D existente. Vederea inițială este prezentată în ??.În continuare, accesați fila „Diagrama circuitului”. În colțul din stânga jos, veți găsi un buton de reîmprospătare (arată ca un simbol de reciclare). Faceți clic pe acesta pentru a genera structura circuitului pe baza structurii 3D existente. Vederea inițială este prezentată în ??.
Rotiți imaginea și efectuați un zoom: veți vedea legăturile din rețea care reprezintă conexiunile circuitului dintre degete (?? și ??). Dacă vă uitați cu atenție, veți observa, de asemenea, mici noduri albastre – acestea indică nodurile de contact și ar trebui să le vedeți situate direct sub blocurile de contact galbene din vizualizarea structurii 3D.Rotiți imaginea și efectuați un zoom: veți vedea legăturile din rețea care reprezintă conexiunile circuitului dintre degete (?? și ??). Dacă vă uitați cu atenție, veți observa, de asemenea, mici noduri albastre – acestea indică nodurile de contact și ar trebui să le vedeți situate direct sub blocurile de contact galbene din vizualizarea structurii 3D.
Dacă rotiți dispozitivul în continuare, veți obține o imagine similară cu cea din ??, ceea ce face ca funcția de conectare cu mai multe degete și traseul de colectare în formă de „zig-zag” să fie deosebit de vizibile.Dacă rotiți dispozitivul în continuare, veți obține o imagine similară cu cea din ??, ceea ce face ca funcția de conectare cu mai multe degete și traseul de colectare în formă de „zig-zag” să fie deosebit de vizibile.
Pasul 4: Inspectați și verificați contactele electrice.Pasul 4: Inspectați și verificați contactele electrice.
Pentru a examina direct contactele, deschideți editorul de contacte (??). Acest editor afișează lista contactelor definite pentru simulare și indică modul în care acestea sunt aplicate dispozitivului (de exemplu, pe ce parte sunt poziționate și ce polarizare este aplicată). Verificarea esențială este simplă: definițiile contactelor de aici trebuie să fie coerente cu (i) blocurile de contact galbene din vizualizarea 3D și (ii) nodurile de contact albastre vizibile în rețeaua circuitului.Pentru a examina direct contactele, deschideți editorul de contacte (??). Acest editor afișează lista contactelor definite pentru simulare și indică modul în care acestea sunt aplicate dispozitivului (de exemplu, pe ce parte sunt poziționate și ce polarizare este aplicată). Verificarea esențială este simplă: definițiile contactelor de aici trebuie să fie coerente cu (i) blocurile de contact galbene din vizualizarea 3D și (ii) nodurile de contact albastre vizibile în rețeaua circuitului.
✅ La ce să vă așteptați.✅ La ce să vă așteptați.
După crearea rețelei, vizualizarea schemei circuitului ar trebui să afișeze o rețea 3D densă de conexiuni. Ar trebui să puteți identifica nodurile albastre care reprezintă contactele, iar acestea ar trebui să fie poziționate direct sub zonele de contact definite de blocurile galbene în vizualizarea structurii 3D. Dacă nu vedeți nodurile de contact acolo unde vă așteptați să le vedeți, cele mai probabile cauze sunt: (i) zonele de contact nu se suprapun cu rețeaua discretizată sau (ii) contactele sunt definite pe partea/zona greșită în editorul de contacte.După crearea rețelei, vizualizarea schemei circuitului ar trebui să afișeze o rețea 3D densă de conexiuni. Ar trebui să puteți identifica nodurile albastre care reprezintă contactele, iar acestea ar trebui să fie poziționate direct sub zonele de contact definite de blocurile galbene în vizualizarea structurii 3D. Dacă nu vedeți nodurile de contact acolo unde vă așteptați să le vedeți, cele mai probabile cauze sunt: (i) zonele de contact nu se suprapun cu rețeaua discretizată sau (ii) contactele sunt definite pe partea/zona greșită în editorul de contacte.
👉 Următorii pași:👉 Următorii pași:
- Continuați cu Partea B, unde explicăm în detaliu ce probleme rezolvă modelul circuitului, cum este integrată generarea optică și de ce această abordare reprezintă instrumentul potrivit pentru a răspunde la întrebări la nivel de modul.Continuați cu Partea B, unde explicăm în detaliu ce probleme rezolvă modelul circuitului, cum este integrată generarea optică și de ce această abordare reprezintă instrumentul potrivit pentru a răspunde la întrebări la nivel de modul.
- Reveniți la ghidul de simulare a celulelor solare pe bază de perovskit pentru a consulta prezentarea generală completă a tutorialului.Reveniți la ghidul de simulare a celulelor solare pe bază de perovskit pentru a consulta prezentarea generală completă a tutorialului.