Soluționator pentru modurile de propagare într-un ghid de undă slab 1D (TE/TM)Soluționator pentru modurile de propagare într-un ghid de undă slab 1D (TE/TM)
În acest ghid introductiv, vom utiliza modulul de analiză a modurilor din OghmaNano pentru a studia profilele modale ale luminii în ghiduri de undă plane unidimensionale, ghiduri de undă plane bidimensionale și structuri de tip fibră optică bidimensionale. Vom analiza atât modurile electrice transversale (TE), cât și modurile magnetice transversale (TM) suportate de aceste structuri. Modulul de analiză determină modurile ghidate prin rezolvarea problemei valorilor proprii prezentată mai jos.În acest ghid introductiv, vom utiliza modulul de analiză a modurilor din OghmaNano pentru a studia profilele modale ale luminii în ghiduri de undă plane unidimensionale, ghiduri de undă plane bidimensionale și structuri de tip fibră optică bidimensionale. Vom analiza atât modurile electrice transversale (TE), cât și modurile magnetice transversale (TM) suportate de aceste structuri. Modulul de analiză determină modurile ghidate prin rezolvarea problemei valorilor proprii prezentată mai jos.
Ecuațiile pentru modurile TE și TM.Ecuațiile pentru modurile TE și TM.
Atunci când dimensiunile unei structuri sunt comparabile cu lungimea de undă a luminii, lumina nu se mai poate propaga liber, ci formează modele numite moduri. Aceste moduri sunt reținute în interiorul structurii datorită diferenței de indice de refracție dintre straturi, iar fiecare mod are propriul său model de câmp. Comportamentul luminii este descris de următoarele ecuații:Atunci când dimensiunile unei structuri sunt comparabile cu lungimea de undă a luminii, lumina nu se mai poate propaga liber, ci formează modele numite moduri. Aceste moduri sunt reținute în interiorul structurii datorită diferenței de indice de refracție dintre straturi, iar fiecare mod are propriul său model de câmp. Comportamentul luminii este descris de următoarele ecuații:
- Moduri TE: \[ \nabla_{\perp}^{2} E \;+\; \big(k_0^{2} n^{2} - \beta^{2}\big)\,E \;=\; 0 \]Moduri TE: \[ \nabla_{\perp}^{2} E \;+\; \big(k_0^{2} n^{2} - \beta^{2}\big)\,E \;=\; 0 \]
- Moduri TM: \[ \nabla_{\perp}\!\cdot\!\!\left(\frac{1}{n^{2}}\,\nabla_{\perp} H\right) \;+\; \left(k_0^{2} - \frac{\beta^{2}}{n^{2}}\right)\,H \;=\; 0 \]Moduri TM: \[ \nabla_{\perp}\!\cdot\!\!\left(\frac{1}{n^{2}}\,\nabla_{\perp} H\right) \;+\; \left(k_0^{2} - \frac{\beta^{2}}{n^{2}}\right)\,H \;=\; 0 \]
În cazul în care \( \nabla_{\perp} \) acționează în planul perpendicular pe direcția de propagare (de exemplu, \(x\)–\(y\)), \(E\) și \(H\) reprezintă componentele câmpului din afara planului pentru configurațiile TE și TM, \( n(x,y) \) este indicele de refracție (care poate depinde de lungimea de undă), \( k_0 \) este numărul de undă în spațiul liber, iar \( \beta \) este constanta de propagare modală pe care algoritmul o determină împreună cu profilele câmpului transversal.În cazul în care \( \nabla_{\perp} \) acționează în planul perpendicular pe direcția de propagare (de exemplu, \(x\)–\(y\)), \(E\) și \(H\) reprezintă componentele câmpului din afara planului pentru configurațiile TE și TM, \( n(x,y) \) este indicele de refracție (care poate depinde de lungimea de undă), \( k_0 \) este numărul de undă în spațiul liber, iar \( \beta \) este constanta de propagare modală pe care algoritmul o determină împreună cu profilele câmpului transversal.
Crearea simulării ghidului de undă.Crearea simulării ghidului de undă.
Pentru a începe prima simulare de calcul a modurilor, deschideți fereastra „Simulări noi” din bara de instrumente „Fișier” din fereastra principală. Faceți dublu clic pe „Calculul modurilor”, apoi faceți dublu clic pe „Undă transversală într-un ghid de undă plan 1D (TE)”. În cele din urmă, salvați noua simulare într-un folder de pe disc.Pentru a începe prima simulare de calcul a modurilor, deschideți fereastra „Simulări noi” din bara de instrumente „Fișier” din fereastra principală. Faceți dublu clic pe „Calculul modurilor”, apoi faceți dublu clic pe „Undă transversală într-un ghid de undă plan 1D (TE)”. În cele din urmă, salvați noua simulare într-un folder de pe disc.
1. Începerea procesului: placă monolitică 1D (TE)1. Începerea procesului: placă monolitică 1D (TE)
După ce ați salvat simularea, va apărea fereastra din Figura 3. Aceasta prezintă o structură stratificată în editorul Epitaxy. Exemplul constă din trei straturi: Stratul 0, Stratul 1 și Stratul 2. Indicele de refracție în Stratul 1 este mai mare decât în Stratul 0 și Stratul 2, formând o structură tipică de ghid de undă în formă de placă. Apăsând butonul „Play”, se pornește algoritmul de calcul al modurilor. Algoritmul caută modurile suportate în cadrul structurii. Deoarece soluțiile ecuațiilor există doar pentru anumite lungimi de undă discrete, nu toate lungimile de undă vor fi suportate. Butonul „Play” indică algoritmului să caute aceste moduri suportate.După ce ați salvat simularea, va apărea fereastra din Figura 3. Aceasta prezintă o structură stratificată în editorul Epitaxy. Exemplul constă din trei straturi: Stratul 0, Stratul 1 și Stratul 2. Indicele de refracție în Stratul 1 este mai mare decât în Stratul 0 și Stratul 2, formând o structură tipică de ghid de undă în formă de placă. Apăsând butonul „Play”, se pornește algoritmul de calcul al modurilor. Algoritmul caută modurile suportate în cadrul structurii. Deoarece soluțiile ecuațiilor există doar pentru anumite lungimi de undă discrete, nu toate lungimile de undă vor fi suportate. Butonul „Play” indică algoritmului să caute aceste moduri suportate.
Durata necesară depinde de intervalul de lungimi de undă pe care îl alegeți și de complexitatea structurii, astfel încât căutarea poate dura ceva timp. După finalizarea căutării, se creează un director de ieșire care conține un folder cu imagini instantanee (vezi Figura 4). Făcând dublu clic pe acest folder, puteți vizualiza modurile pe care le-a identificat programul de rezolvare.Durata necesară depinde de intervalul de lungimi de undă pe care îl alegeți și de complexitatea structurii, astfel încât căutarea poate dura ceva timp. După finalizarea căutării, se creează un director de ieșire care conține un folder cu imagini instantanee (vezi Figura 4). Făcând dublu clic pe acest folder, puteți vizualiza modurile pe care le-a identificat programul de rezolvare.
În figurile 5, 6 și 7, puteți vedea trei moduri pe care le-a identificat programul de rezolvare. Pentru a vizualiza aceste rezultate, deschideți folderul cu capturi de ecran, apoi dați clic pe butonul plus și adăugați E.csv la lista de câmpuri care vor fi afișate. Folosind glisoarele, puteți parcurge diferitele moduri care au fost calculate. Programul de rezolvare vă va arăta care sunt modurile existente în structură și cum arată profilurile câmpurilor acestora.În figurile 5, 6 și 7, puteți vedea trei moduri pe care le-a identificat programul de rezolvare. Pentru a vizualiza aceste rezultate, deschideți folderul cu capturi de ecran, apoi dați clic pe butonul plus și adăugați E.csv la lista de câmpuri care vor fi afișate. Folosind glisoarele, puteți parcurge diferitele moduri care au fost calculate. Programul de rezolvare vă va arăta care sunt modurile existente în structură și cum arată profilurile câmpurilor acestora.
Aici prezentăm primele trei moduri armonice care au fost identificate în structura plăcii de ghidare optică. Aceste moduri ilustrează modul în care lumina poate fi concentrată și ghidată în interiorul dispozitivului, în funcție de lungimea de undă și de geometrie.Aici prezentăm primele trei moduri armonice care au fost identificate în structura plăcii de ghidare optică. Aceste moduri ilustrează modul în care lumina poate fi concentrată și ghidată în interiorul dispozitivului, în funcție de lungimea de undă și de geometrie.
2. Trecerea la TM.2. Trecerea la TM.
În calculatorul „Optical → Mode”, modificați polarizarea la „Transversal magnetic” (TM), reporniți simularea și redeschideți „Snapshots”. Datorită condițiilor de la limită la interfețele dielectrice, modurile TM prezintă o discontinuitate caracteristică a câmpului la limitele materialelor (datorită continuității lui D⊥, și nu a lui E⊥). Ar trebui să observați variații ușor mai abrupte la interfețele dintre miez și înveliș, comparativ cu modurile TE.În calculatorul „Optical → Mode”, modificați polarizarea la „Transversal magnetic” (TM), reporniți simularea și redeschideți „Snapshots”. Datorită condițiilor de la limită la interfețele dielectrice, modurile TM prezintă o discontinuitate caracteristică a câmpului la limitele materialelor (datorită continuității lui D⊥, și nu a lui E⊥). Ar trebui să observați variații ușor mai abrupte la interfețele dintre miez și înveliș, comparativ cu modurile TE.
6. Pașii următori.6. Pașii următori.
- Variați grosimea miezului și contrastul indicilor pentru a observa comportamentul de prag al modurilor de ordin superior.Variați grosimea miezului și contrastul indicilor pentru a observa comportamentul de prag al modurilor de ordin superior.
- Creșteți frecvența de eșantionare a lungimii de undă pentru a obține grafice de dispersie mai uniforme.Creșteți frecvența de eșantionare a lungimii de undă pentru a obține grafice de dispersie mai uniforme.
- Comutați la modul TM în 2D și comparați comportamentul în regim de confinament cu cel în regim TE.Comutați la modul TM în 2D și comparați comportamentul în regim de confinament cu cel în regim TE.
- Încercați șabloanele „ghiduri de undă 2D mai complexe” (tip bandă/fâșie) pentru a crea scheme realiste de fotonică.Încercați șabloanele „ghiduri de undă 2D mai complexe” (tip bandă/fâșie) pentru a crea scheme realiste de fotonică.
👉 Următorul pas: continuați cu Partea B pentru a configura și a rezolva problemele legate de ghidurile de undă plane bidimensionale, inclusiv definirea rețelei, eșantionarea lungimii de undă și căutarea modurilor proprii.👉 Următorul pas: continuați cu Partea B pentru a configura și a rezolva problemele legate de ghidurile de undă plane bidimensionale, inclusiv definirea rețelei, eșantionarea lungimii de undă și căutarea modurilor proprii.