Modele termiceModele termice
OghmaNano oferă suport pentru simulări electro-termice la diferite niveluri de detaliu fizic, începând cu o simplă aproximare a temperaturii constante și ajungând până la modele complet cuplate de autoîncălzire și (în regimuri excepționale) transport hidrohidnamic al echilibrului energetic. Scopul acestor opțiuni este unul pragmatic: multe comportamente ale dispozitivelor sub tensiune nu pot fi explicate folosind un model pur electric, cu temperatură constantă, odată ce disiparea de putere devine semnificativă.OghmaNano oferă suport pentru simulări electro-termice la diferite niveluri de detaliu fizic, începând cu o simplă aproximare a temperaturii constante și ajungând până la modele complet cuplate de autoîncălzire și (în regimuri excepționale) transport hidrohidnamic al echilibrului energetic. Scopul acestor opțiuni este unul pragmatic: multe comportamente ale dispozitivelor sub tensiune nu pot fi explicate folosind un model pur electric, cu temperatură constantă, odată ce disiparea de putere devine semnificativă.
Există trei opțiuni pentru simularea termică în OghmaNano: (1) o temperatură constantă în întregul dispozitiv (implicit 300 K); (2) un algoritm de calcul termic bazat pe rețea, care rezolvă ecuația căldurii în întregul dispozitiv, inclusiv efectele autoîncălzirii; și (3) un algoritm hidro-dinamic (bazat pe echilibrul energetic) care nu presupune că temperaturile electronilor, ale găurilor și ale rețelei sunt egale. Opțiunea cu temperatură constantă este recomandată pentru majoritatea simulărilor cu consum redus de energie. Modelul termic bazat pe rețea este utilizat atunci când se așteaptă ca autoîncălzirea să modifice curbele JV, profilele de recombinare sau stabilitatea dispozitivului. Modelul hidro-dinamic este destinat unor cazuri speciale, cum ar fi schimbul energetic intens la joncțiunile eterogene sau câmpuri extreme, în care purtătorii de sarcină pot să nu se relaxeze la temperatura rețelei la nivel local.Există trei opțiuni pentru simularea termică în OghmaNano: (1) o temperatură constantă în întregul dispozitiv (implicit 300 K); (2) un algoritm de calcul termic bazat pe rețea, care rezolvă ecuația căldurii în întregul dispozitiv, inclusiv efectele autoîncălzirii; și (3) un algoritm hidro-dinamic (bazat pe echilibrul energetic) care nu presupune că temperaturile electronilor, ale găurilor și ale rețelei sunt egale. Opțiunea cu temperatură constantă este recomandată pentru majoritatea simulărilor cu consum redus de energie. Modelul termic bazat pe rețea este utilizat atunci când se așteaptă ca autoîncălzirea să modifice curbele JV, profilele de recombinare sau stabilitatea dispozitivului. Modelul hidro-dinamic este destinat unor cazuri speciale, cum ar fi schimbul energetic intens la joncțiunile eterogene sau câmpuri extreme, în care purtătorii de sarcină pot să nu se relaxeze la temperatura rețelei la nivel local.
Configurația termică este accesibilă prin intermediul benzii de instrumente termice, care oferă acces la: activarea/dezactivarea modelului termic, selectarea termenilor de generare a căldurii (transport/Joule/Peltier, recombinare, absorbție optică, pierderi parazite), definirea condițiilor limită termice, alegerea setărilor pentru rețeaua termică și editarea parametrilor termici ai materialelor. Aceste opțiuni sunt afișate în ??.Configurația termică este accesibilă prin intermediul benzii de instrumente termice, care oferă acces la: activarea/dezactivarea modelului termic, selectarea termenilor de generare a căldurii (transport/Joule/Peltier, recombinare, absorbție optică, pierderi parazite), definirea condițiilor limită termice, alegerea setărilor pentru rețeaua termică și editarea parametrilor termici ai materialelor. Aceste opțiuni sunt afișate în ??.
Cum este realizată interacțiunea dintre componentele electrotermice.Cum este realizată interacțiunea dintre componentele electrotermice.
Simularea electrotermică este, în esență, o problemă complexă, care implică interacțiunea mai multor fenomene fizice. Soluția electrică determină distribuția spațială a curentului, a recombinării și a disipării puterii; aceste cantități devin surse de căldură în ecuația de difuzie termică; iar câmpul de temperatură rezultat influențează transportul, recombinarea și proprietățile materialelor. În OghmaNano, această interacțiune este gestionată printr-o buclă de iterație externă: la un anumit punct de funcționare, algoritmul de rezolvare a ecuațiilor electrice rulează folosind estimarea curentă a temperaturii, se evaluează termenii de generare a căldurii, algoritmul de rezolvare a ecuațiilor termice actualizează câmpul de temperatură, iar procesul se repetă până când atât reziduurile electrice, cât și reziduurile termice îndeplinesc criteriile de convergență.Simularea electrotermică este, în esență, o problemă complexă, care implică interacțiunea mai multor fenomene fizice. Soluția electrică determină distribuția spațială a curentului, a recombinării și a disipării puterii; aceste cantități devin surse de căldură în ecuația de difuzie termică; iar câmpul de temperatură rezultat influențează transportul, recombinarea și proprietățile materialelor. În OghmaNano, această interacțiune este gestionată printr-o buclă de iterație externă: la un anumit punct de funcționare, algoritmul de rezolvare a ecuațiilor electrice rulează folosind estimarea curentă a temperaturii, se evaluează termenii de generare a căldurii, algoritmul de rezolvare a ecuațiilor termice actualizează câmpul de temperatură, iar procesul se repetă până când atât reziduurile electrice, cât și reziduurile termice îndeplinesc criteriile de convergență.
Acesta este motivul practic pentru care simulările electro-termice sunt mai lente decât simulările la temperatură fixă: la fiecare pas de tensiune, algoritmul de calcul al forței electrice (Newton) poate fi executat de mai multe ori, intercalat cu calcule termice, până când soluția combinată se stabilizează. Scopul nu este „o reprezentare grafică a temperaturii”; scopul este obținerea unei soluții consistente pentru parametrii JV și starea internă, în care disiparea și extragerea căldurii sunt echilibrate.Acesta este motivul practic pentru care simulările electro-termice sunt mai lente decât simulările la temperatură fixă: la fiecare pas de tensiune, algoritmul de calcul al forței electrice (Newton) poate fi executat de mai multe ori, intercalat cu calcule termice, până când soluția combinată se stabilizează. Scopul nu este „o reprezentare grafică a temperaturii”; scopul este obținerea unei soluții consistente pentru parametrii JV și starea internă, în care disiparea și extragerea căldurii sunt echilibrate.
De ce problemele termice și cele electrice se manifestă la scări de lungime diferite?De ce problemele termice și cele electrice se manifestă la scări de lungime diferite?
O caracteristică structurală esențială a modelării electro-termice este nepotrivirea dintre scările de lungime fizică. Transportul electric în dispozitivele cu film subțire este, în general, dominat de structuri cu dimensiuni de la nanometri la micrometri: straturi active, zone de joncțiune, zone de injecție și profile înguste de recombinare. Difuzia termică, în schimb, depinde de întregul traseu al fluxului de căldură: contacte, substraturi, materiale de încapsulare, suporturi și radiatoare, care au adesea dimensiuni de la milimetri la centimetri. Încercarea de a modela un radiator cu dimensiuni de câțiva centimetri la rezoluția electrică a unui film subțire este inutilă din punct de vedere computațional.O caracteristică structurală esențială a modelării electro-termice este nepotrivirea dintre scările de lungime fizică. Transportul electric în dispozitivele cu film subțire este, în general, dominat de structuri cu dimensiuni de la nanometri la micrometri: straturi active, zone de joncțiune, zone de injecție și profile înguste de recombinare. Difuzia termică, în schimb, depinde de întregul traseu al fluxului de căldură: contacte, substraturi, materiale de încapsulare, suporturi și radiatoare, care au adesea dimensiuni de la milimetri la centimetri. Încercarea de a modela un radiator cu dimensiuni de câțiva centimetri la rezoluția electrică a unui film subțire este inutilă din punct de vedere computațional.
Acesta este motivul pentru care OghmaNano tratează configurația termică drept un obiect de modelare de primă importanță, și nu ca pe un element secundar: problema termică nu este doar „o problemă de fizică suplimentară”, ci adesea reprezintă un domeniu diferit. Rețeaua termică poate depăși zona activă din punct de vedere electric, iar condițiile de frontieră sunt utilizate pentru a reprezenta extracția eficientă a căldurii, fără a fi necesară modelarea explicită a disipatoarelor macroscopice.Acesta este motivul pentru care OghmaNano tratează configurația termică drept un obiect de modelare de primă importanță, și nu ca pe un element secundar: problema termică nu este doar „o problemă de fizică suplimentară”, ci adesea reprezintă un domeniu diferit. Rețeaua termică poate depăși zona activă din punct de vedere electric, iar condițiile de frontieră sunt utilizate pentru a reprezenta extracția eficientă a căldurii, fără a fi necesară modelarea explicită a disipatoarelor macroscopice.
Condițiile limită influențează în mare măsură temperatura maximă pe care o atinge dispozitivul.Condițiile limită influențează în mare măsură temperatura maximă pe care o atinge dispozitivul.
Condițiile termice la limită nu doar simplifică ecuațiile matematice, ci definesc și traseul de disipare a căldurii. Un dispozitiv cu o capacitate slabă de eliminare a căldurii poate atinge rapid temperaturi ridicate odată cu creșterea disipării de energie; un dispozitiv fixat pe un radiator eficient poate menține o temperatură apropiată de cea ambientală, chiar și în condiții de curent electric ridicat. În regim staționar, creșterea temperaturii este determinată de echilibrul dintre „căldura generată” și „căldura eliminată”, iar condițiile la limită specifică în mare măsură cea din urmă.Condițiile termice la limită nu doar simplifică ecuațiile matematice, ci definesc și traseul de disipare a căldurii. Un dispozitiv cu o capacitate slabă de eliminare a căldurii poate atinge rapid temperaturi ridicate odată cu creșterea disipării de energie; un dispozitiv fixat pe un radiator eficient poate menține o temperatură apropiată de cea ambientală, chiar și în condiții de curent electric ridicat. În regim staționar, creșterea temperaturii este determinată de echilibrul dintre „căldura generată” și „căldura eliminată”, iar condițiile la limită specifică în mare măsură cea din urmă.
O analogie fizică utilă este cada de baie. Robinetul corespunde generării de căldură, iar orificiul de scurgere corespunde eliminării căldurii. Dacă orificiul de scurgere este deschis, nivelul apei rămâne scăzut. Dacă este parțial blocat, nivelul apei crește. Dacă este blocat și robinetul este deschis, cada se umple până la refuz. În problema termică, „nivelul apei” corespunde câmpului de temperatură: dacă căldura nu poate fi eliminată eficient, temperatura crește până când gradienții termici și fluxul la limită pot disipa puterea generată.O analogie fizică utilă este cada de baie. Robinetul corespunde generării de căldură, iar orificiul de scurgere corespunde eliminării căldurii. Dacă orificiul de scurgere este deschis, nivelul apei rămâne scăzut. Dacă este parțial blocat, nivelul apei crește. Dacă este blocat și robinetul este deschis, cada se umple până la refuz. În problema termică, „nivelul apei” corespunde câmpului de temperatură: dacă căldura nu poate fi eliminată eficient, temperatura crește până când gradienții termici și fluxul la limită pot disipa puterea generată.
În editorul de condiții la limită, „Neumann (==0)” corespunde unei limite cu flux termic normal egal cu zero:În editorul de condiții la limită, „Neumann (==0)” corespunde unei limite cu flux termic normal egal cu zero:
\[ -k \nabla T \cdot \hat{n} = 0 \] \[ -k \nabla T \cdot \hat{n} = 0 \]
Din punct de vedere fizic, aceasta este o suprafață izolatoare: se indică faptul că căldura nu se propagă prin această suprafață. Acest lucru nu înseamnă că dispozitivul este izolat termic în totalitate, ci doar că acea suprafață specifică nu face parte din traseul prevăzut pentru disiparea căldurii. Disiparea căldurii se realizează apoi prin intermediul conturului (sau contururilor) configurat ca radiator sau prin alte metode de transfer termic.Din punct de vedere fizic, aceasta este o suprafață izolatoare: se indică faptul că căldura nu se propagă prin această suprafață. Acest lucru nu înseamnă că dispozitivul este izolat termic în totalitate, ci doar că acea suprafață specifică nu face parte din traseul prevăzut pentru disiparea căldurii. Disiparea căldurii se realizează apoi prin intermediul conturului (sau contururilor) configurat ca radiator sau prin alte metode de transfer termic.
Parametri termici: conductivitate și timp de relaxare a energiei purtătorilor de sarcină.Parametri termici: conductivitate și timp de relaxare a energiei purtătorilor de sarcină.
Pe lângă condițiile limită, un alt factor important care influențează orice predicție termică este setul de parametri termici ai materialului, în special conductivitatea termică. Acești parametri sunt modificați pentru fiecare strat prin intermediul controlului „Parametri termici” (adesea afișat ca \(k\) sau \(\kappa\)) din bara de instrumente „Termic” (??), care deschide editorul de parametri termici prezentat în ??.Pe lângă condițiile limită, un alt factor important care influențează orice predicție termică este setul de parametri termici ai materialului, în special conductivitatea termică. Acești parametri sunt modificați pentru fiecare strat prin intermediul controlului „Parametri termici” (adesea afișat ca \(k\) sau \(\kappa\)) din bara de instrumente „Termic” (??), care deschide editorul de parametri termici prezentat în ??.
Parametrul cheie este conductivitatea termică, care determină cât de ușor se propagă căldura prin fiecare strat și, prin urmare, cât de puternic se formează gradienții de temperatură sub influența unui câmp electric. Editorul afișează, de asemenea, timpul de relaxare al electronilor și timpul de relaxare al găurilor. Acești parametri, referitori la timpul de relaxare, sunt necesari doar atunci când se utilizează modelul hidrodinamic (bazat pe echilibrul energetic), în care purtătorii de sarcină pot avea temperaturi diferite de cea a rețelei cristaline. În modelul standard termic al rețelei cristaline, acești parametri nu sunt utilizați.Parametrul cheie este conductivitatea termică, care determină cât de ușor se propagă căldura prin fiecare strat și, prin urmare, cât de puternic se formează gradienții de temperatură sub influența unui câmp electric. Editorul afișează, de asemenea, timpul de relaxare al electronilor și timpul de relaxare al găurilor. Acești parametri, referitori la timpul de relaxare, sunt necesari doar atunci când se utilizează modelul hidrodinamic (bazat pe echilibrul energetic), în care purtătorii de sarcină pot avea temperaturi diferite de cea a rețelei cristaline. În modelul standard termic al rețelei cristaline, acești parametri nu sunt utilizați.
Discretizarea temperaturii și tabelele precalculate.Discretizarea temperaturii și tabelele precalculate.
Configurația rețelei termice include, de asemenea, un interval de temperatură și un număr de puncte de temperatură. Acestea nu sunt puncte ale rețelei spațiale; ele formează o grilă discretă de temperatură, utilizată pentru tabele precalculate, dependente de temperatură. Multe dintre cantitățile modelului intern sunt costisitoare de evaluat în mod repetat ca funcții de temperatură (și adesea de nivelul quasi-Fermi), astfel încât OghmaNano le precalculează pe o grilă finită de temperatură și le interpolează în timpul rezolvării cuplate. Acest lucru îmbunătățește stabilitatea și reduce costul computațional al evaluării repetate a statisticilor dependente de temperatură în cadrul buclei de cuplare electro-termică.Configurația rețelei termice include, de asemenea, un interval de temperatură și un număr de puncte de temperatură. Acestea nu sunt puncte ale rețelei spațiale; ele formează o grilă discretă de temperatură, utilizată pentru tabele precalculate, dependente de temperatură. Multe dintre cantitățile modelului intern sunt costisitoare de evaluat în mod repetat ca funcții de temperatură (și adesea de nivelul quasi-Fermi), astfel încât OghmaNano le precalculează pe o grilă finită de temperatură și le interpolează în timpul rezolvării cuplate. Acest lucru îmbunătățește stabilitatea și reduce costul computațional al evaluării repetate a statisticilor dependente de temperatură în cadrul buclei de cuplare electro-termică.
În practică, acest lucru înseamnă că intervalul de temperatură ar trebui să cuprindă în mod confortabil temperaturile estimate în timpul simulării. Dacă un dispozitiv se încălzește singur peste intervalul configurat, interpolarea poate deveni extrapolarea sau limitarea (în funcție de configurație), ceea ce nu este de dorit pentru analiza cantitativă a autoîncălzirii.În practică, acest lucru înseamnă că intervalul de temperatură ar trebui să cuprindă în mod confortabil temperaturile estimate în timpul simulării. Dacă un dispozitiv se încălzește singur peste intervalul configurat, interpolarea poate deveni extrapolarea sau limitarea (în funcție de configurație), ceea ce nu este de dorit pentru analiza cantitativă a autoîncălzirii.
Temperaturi multiple: rețeaua cristalină, electronii și golurile.Temperaturi multiple: rețeaua cristalină, electronii și golurile.
De asemenea, este important să se recunoască faptul că modelarea electro-termică implică în mod natural multiple temperaturi. OghmaNano face distincția între temperatura rețelei \(T_L\), temperatura electronilor \(T_e\) și temperatura găurilor \(T_h\). În modelul termic standard al rețelei, se presupune că \(T_e\) și \(T_h\) sunt egale cu \(T_L\) (purtătorii sunt termalizați local). În modelul hidrodinamic al echilibrului energetic, \(T_e\) și \(T_h\) pot devia de la \(T_L\), reflectând transportul de energie al purtătorilor în condiții de non-echilibru.De asemenea, este important să se recunoască faptul că modelarea electro-termică implică în mod natural multiple temperaturi. OghmaNano face distincția între temperatura rețelei \(T_L\), temperatura electronilor \(T_e\) și temperatura găurilor \(T_h\). În modelul termic standard al rețelei, se presupune că \(T_e\) și \(T_h\) sunt egale cu \(T_L\) (purtătorii sunt termalizați local). În modelul hidrodinamic al echilibrului energetic, \(T_e\) și \(T_h\) pot devia de la \(T_L\), reflectând transportul de energie al purtătorilor în condiții de non-echilibru.
Prin urmare, opțiunea hidrodinamică nu reprezintă „o variantă implicită mai precisă”; este un model pentru regimuri excepționale în care termalizarea locală a purtătorilor nu poate fi aproximată în mod adecvat. Pentru majoritatea simulărilor de pelicule subțiri și dispozitive organice, modelul termic bazat pe rețea surprinde feedback-ul termic dominant, cu un cost de calcul rezonabil.Prin urmare, opțiunea hidrodinamică nu reprezintă „o variantă implicită mai precisă”; este un model pentru regimuri excepționale în care termalizarea locală a purtătorilor nu poate fi aproximată în mod adecvat. Pentru majoritatea simulărilor de pelicule subțiri și dispozitive organice, modelul termic bazat pe rețea surprinde feedback-ul termic dominant, cu un cost de calcul rezonabil.
Model termic bazat pe o structură reticulară.Model termic bazat pe o structură reticulară.
Atunci când se rezolvă doar ecuația căldurii pentru rețeaua cristalină, transferul și generarea de căldură sunt date de:Atunci când se rezolvă doar ecuația căldurii pentru rețeaua cristalină, transferul și generarea de căldură sunt date de:
\[0 = \nabla \kappa_{l} \nabla T_{L} +H_j +H_r +H_{optical}+H_{shunt}\]\[0 = \nabla \kappa_{l} \nabla T_{L} +H_j +H_r +H_{optical}+H_{shunt}\]
unde încălzirea prin efect Joule (\(H_j\)) este dată deunde încălzirea prin efect Joule (\(H_j\)) este dată de
\[H_j= J_{n} \frac{\nabla E_{c}}{q} + J_{h} \frac{\nabla E_{h}}{q} ,\]\[H_j= J_{n} \frac{\nabla E_{c}}{q} + J_{h} \frac{\nabla E_{h}}{q} ,\]
În practică, acest termen legat de încălzirea în timpul transportului poate include atât încălzirea convențională prin rezistență (efectul Joule), cât și încălzirea/răcirea interfacială de tip Peltier, atunci când marginile benzilor de energie variază semnificativ în spațiu. Prin urmare, semnul și localizarea acestui termen pot conține informații fizice despre locul în care energia este depusă în rețeaua cristalină (sau extrasă din aceasta) prin transportul purtătorilor de sarcină.În practică, acest termen legat de încălzirea în timpul transportului poate include atât încălzirea convențională prin rezistență (efectul Joule), cât și încălzirea/răcirea interfacială de tip Peltier, atunci când marginile benzilor de energie variază semnificativ în spațiu. Prin urmare, semnul și localizarea acestui termen pot conține informații fizice despre locul în care energia este depusă în rețeaua cristalină (sau extrasă din aceasta) prin transportul purtătorilor de sarcină.
încălzirea prin recombinare (\(H_r\)) este dată de formula:încălzirea prin recombinare (\(H_r\)) este dată de formula:
\[H_r=R(E_{c}-E_{v})\]\[H_r=R(E_{c}-E_{v})\]
încălzirea prin absorbție optică este dată de:încălzirea prin absorbție optică este dată de:
\[H_{optical}\]\[H_{optical}\]
iar căldura generată de rezistența de șunt este dată de:iar căldura generată de rezistența de șunt este dată de:
\[H_{shunt}=\frac{J_{shunt} V_{applied}}{d}.\]\[H_{shunt}=\frac{J_{shunt} V_{applied}}{d}.\]
Grosimea dispozitivului este reprezentată de d. Rețineți că încălzirea prin șunt este prezentă doar pentru a conserva energia. În practică, disiparea parazită în serie/șunt nu este adesea localizată spațial într-un mod microscopic cunoscut, astfel încât este tratată ca o contribuție efectivă la căldură, necesară pentru a echilibra energia dispozitivului simulat.Grosimea dispozitivului este reprezentată de d. Rețineți că încălzirea prin șunt este prezentă doar pentru a conserva energia. În practică, disiparea parazită în serie/șunt nu este adesea localizată spațial într-un mod microscopic cunoscut, astfel încât este tratată ca o contribuție efectivă la căldură, necesară pentru a echilibra energia dispozitivului simulat.
Echilibrul energetic – model de transport hidrodinamicEchilibrul energetic – model de transport hidrodinamic
Dacă activați modelul electric și termic cu găuri, atunci termenul sursei de căldură va fi înlocuit cu:Dacă activați modelul electric și termic cu găuri, atunci termenul sursei de căldură va fi înlocuit cu:
\[H=\frac{3 k_{b}}{2} \Bigg ( n (\frac{T_{n}-T_{l}}{\tau_{e}}) + p (\frac{T_{p}-T_{l}}{\tau_{h}})\Bigg) +R(E_{c}-E_{v})\]\[H=\frac{3 k_{b}}{2} \Bigg ( n (\frac{T_{n}-T_{l}}{\tau_{e}}) + p (\frac{T_{p}-T_{l}}{\tau_{h}})\Bigg) +R(E_{c}-E_{v})\]
și ecuația de transport al energiei pentru electroni.și ecuația de transport al energiei pentru electroni.
\[S_n=-\kappa_n \frac{dT_{n}}{dx}-\frac{5}{2} \frac{k_{b}T_{n}}{q} J_{n}\]\[S_n=-\kappa_n \frac{dT_{n}}{dx}-\frac{5}{2} \frac{k_{b}T_{n}}{q} J_{n}\]
și găuri.și găuri.
\[S_p=-\kappa_p \frac{dT_{p}}{dx}+\frac{5}{2} \frac{k_{b}T_{p}}{q} J_{p}\]\[S_p=-\kappa_p \frac{dT_{p}}{dx}+\frac{5}{2} \frac{k_{b}T_{p}}{q} J_{p}\]
va fi rezolvată.va fi rezolvată.
Ecuațiile de echilibru energetic vor fi rezolvate și pentru electroni.Ecuațiile de echilibru energetic vor fi rezolvate și pentru electroni.
\[\frac{dS_{n}}{dx}=\frac{1}{q}\frac{dE_{c}}{dx} J_{n}-\frac{3 k_{b}}{2} \Bigg( R T_{n}+ n(\frac{T_{n}-T_{l}}{\tau_{e}}) \Bigg)\]\[\frac{dS_{n}}{dx}=\frac{1}{q}\frac{dE_{c}}{dx} J_{n}-\frac{3 k_{b}}{2} \Bigg( R T_{n}+ n(\frac{T_{n}-T_{l}}{\tau_{e}}) \Bigg)\]
și pentru găuri.și pentru găuri.
\[\frac{dS_{p}}{dx}=\frac{1}{q}\frac{dE_{v}}{dx} J_{p}-\frac{3 k_{b}}{2} \Bigg( R T_{p}+ n(\frac{T_{p}-T_{l}}{\tau_{e}}) \Bigg)\]\[\frac{dS_{p}}{dx}=\frac{1}{q}\frac{dE_{v}}{dx} J_{p}-\frac{3 k_{b}}{2} \Bigg( R T_{p}+ n(\frac{T_{p}-T_{l}}{\tau_{e}}) \Bigg)\]
Conductivitatea termică a gazului de electroni este dată de:Conductivitatea termică a gazului de electroni este dată de:
\[\kappa_{n}=\Bigg ( \frac{5}{2} +c_n\Bigg) \frac{{k_{b}}^2}{q} T_{n} \mu_n n\]\[\kappa_{n}=\Bigg ( \frac{5}{2} +c_n\Bigg) \frac{{k_{b}}^2}{q} T_{n} \mu_n n\]
și pentru găuri de tipul:și pentru găuri de tipul:
\[\kappa_{p}=\Bigg ( \frac{5}{2} +c_p\Bigg) \frac{{k_{b}}^2}{q} T_{p} \mu_p p\]\[\kappa_{p}=\Bigg ( \frac{5}{2} +c_p\Bigg) \frac{{k_{b}}^2}{q} T_{p} \mu_p p\]
Acest model hidrodinamic introduce fluxuri explicite de energie ale purtătorilor și relaxarea purtătorilor în rețea prin intermediul \(\tau_e\) și \(\tau_h\). Prin urmare, este considerabil mai costisitor decât modelul termic al rețelei și ar trebui utilizat doar atunci când acest lucru este necesar din punct de vedere fizic. Pentru majoritatea studiilor privind dispozitivele electrotermice, ecuația căldurii rețelei, împreună cu condițiile la limită și conductivitățile straturilor bine alese, surprinde bucla dominantă de autoîncălzire.Acest model hidrodinamic introduce fluxuri explicite de energie ale purtătorilor și relaxarea purtătorilor în rețea prin intermediul \(\tau_e\) și \(\tau_h\). Prin urmare, este considerabil mai costisitor decât modelul termic al rețelei și ar trebui utilizat doar atunci când acest lucru este necesar din punct de vedere fizic. Pentru majoritatea studiilor privind dispozitivele electrotermice, ecuația căldurii rețelei, împreună cu condițiile la limită și conductivitățile straturilor bine alese, surprinde bucla dominantă de autoîncălzire.
Valori complete ale curenților în condiții neizoterme.Valori complete ale curenților în condiții neizoterme.
Ecuațiile complete ale transportului prin difuzie și deplasare, dependente de temperatură, derivate din ecuația Boltzmann pentru transportul electronic, sunt date de:Ecuațiile complete ale transportului prin difuzie și deplasare, dependente de temperatură, derivate din ecuația Boltzmann pentru transportul electronic, sunt date de:
\[\label{eq:Jnfull} \textbf{J}_n = \mu_e n \nabla E_c +\frac{2}{3} \mu_e n \nabla \bar{W} + \frac{2}{3} \bar{W} \mu_e \nabla n - \mu_e n \bar{W} \frac{\nabla m^*_e}{m^*_e}\]\[\label{eq:Jnfull} \textbf{J}_n = \mu_e n \nabla E_c +\frac{2}{3} \mu_e n \nabla \bar{W} + \frac{2}{3} \bar{W} \mu_e \nabla n - \mu_e n \bar{W} \frac{\nabla m^*_e}{m^*_e}\]
\[\label{eq:Jpfull} \textbf{J}_p = \mu_h p \nabla E_v -\frac{2}{3} \mu_h p \nabla \bar{W} - \frac{2}{3} \bar{W} \mu_h \nabla p + \mu_p p \bar{W} \frac{\nabla m^*_h}{m^*_h}\]\[\label{eq:Jpfull} \textbf{J}_p = \mu_h p \nabla E_v -\frac{2}{3} \mu_h p \nabla \bar{W} - \frac{2}{3} \bar{W} \mu_h \nabla p + \mu_p p \bar{W} \frac{\nabla m^*_h}{m^*_h}\]
unde \(\bar{W}\) reprezintă energia cinetică medie a purtătorilor de sarcină liberi. Dacă se presupune că energia medie este \(3/2kT\), aceste expresii revin la ecuațiile standard de drift-difuzie. Rețineți că forma completă a acestor ecuații este necesară atunci când nu se utilizează statisticile MB.unde \(\bar{W}\) reprezintă energia cinetică medie a purtătorilor de sarcină liberi. Dacă se presupune că energia medie este \(3/2kT\), aceste expresii revin la ecuațiile standard de drift-difuzie. Rețineți că forma completă a acestor ecuații este necesară atunci când nu se utilizează statisticile MB.