Celulă solară din siliciu amorf (a-Si:H) (1D) – strat subțire de tip p/i/n (limitată de defecte)Celulă solară din siliciu amorf (a-Si:H) (1D) – strat subțire de tip p/i/n (limitată de defecte)
1. Introducere1. Introducere
Celulele solare cu siliciu amorf hidrogenat (a-Si:H) reprezintă o tehnologie fotovoltaică tipică, bazată pe filme subțiri. Spre deosebire de siliciul cristalin, a-Si:H are o structură dezordonată și conține o densitate mare de defecte și stări marginale. Ca urmare, comportamentul dispozitivului este, în general, limitat de defecte (procese de tip Shockley–Read–Hall) și de mobilitatea redusă, ceea ce afectează transportul de sarcină. Acest lucru face ca a-Si:H să fie un sistem excelent pentru a înțelege modul în care recombinarea și densitatea purtătorilor de sarcină determină Voc și modul în care optica filmelor subțiri influențează Jsc.Celulele solare cu siliciu amorf hidrogenat (a-Si:H) reprezintă o tehnologie fotovoltaică tipică, bazată pe filme subțiri. Spre deosebire de siliciul cristalin, a-Si:H are o structură dezordonată și conține o densitate mare de defecte și stări marginale. Ca urmare, comportamentul dispozitivului este, în general, limitat de defecte (procese de tip Shockley–Read–Hall) și de mobilitatea redusă, ceea ce afectează transportul de sarcină. Acest lucru face ca a-Si:H să fie un sistem excelent pentru a înțelege modul în care recombinarea și densitatea purtătorilor de sarcină determină Voc și modul în care optica filmelor subțiri influențează Jsc.
Acest tutorial oferă un flux de lucru practic, bazat pe principiile fizicii, pentru simularea unei celule solare a-Si:H în 1D, utilizând OghmaNano. Modelul rezolvă transportul purtătorilor prin mecanisme de drift și difuzie, cuplate cu electrostatica Poisson, având în vedere generarea optică dependentă de adâncime și recombinarea, dominată de defecte de tip SRH, care este motivată din punct de vedere fizic. Scopul este de a corela rezultatele standard – curbele JV, Voc și comportamentul Suns–Voc – cu variabilele interne (benzile energetice, nivelurile quasi-Fermi, sarcina și timpul efectiv de recombinare).Acest tutorial oferă un flux de lucru practic, bazat pe principiile fizicii, pentru simularea unei celule solare a-Si:H în 1D, utilizând OghmaNano. Modelul rezolvă transportul purtătorilor prin mecanisme de drift și difuzie, cuplate cu electrostatica Poisson, având în vedere generarea optică dependentă de adâncime și recombinarea, dominată de defecte de tip SRH, care este motivată din punct de vedere fizic. Scopul este de a corela rezultatele standard – curbele JV, Voc și comportamentul Suns–Voc – cu variabilele interne (benzile energetice, nivelurile quasi-Fermi, sarcina și timpul efectiv de recombinare).
Veți construi și simula o celulă solară unidimensională cu film subțire de tip a-Si:H, având o arhitectură standard p/i/n (vezi ??). Dispozitivul este definit astfel: structură (de la față spre spate): p a-Si:H / i a-Si:H / n a-Si:H / contact metalic. Folosind acest dispozitiv de referință, veți genera o curbă JV (curent-tensiune) în condiții de iluminare, veți extrage indicatori cheie de performanță și veți efectua teste Voc și Suns–Voc pentru a identifica pierderile de tensiune limitate de recombinare și dependența acestora de densitatea purtătorilor de sarcină.Veți construi și simula o celulă solară unidimensională cu film subțire de tip a-Si:H, având o arhitectură standard p/i/n (vezi ??). Dispozitivul este definit astfel: structură (de la față spre spate): p a-Si:H / i a-Si:H / n a-Si:H / contact metalic. Folosind acest dispozitiv de referință, veți genera o curbă JV (curent-tensiune) în condiții de iluminare, veți extrage indicatori cheie de performanță și veți efectua teste Voc și Suns–Voc pentru a identifica pierderile de tensiune limitate de recombinare și dependența acestora de densitatea purtătorilor de sarcină.
2. Crearea unei noi simulări.2. Crearea unei noi simulări.
Pentru a începe, creați o simulare nouă din fereastra principală OghmaNano. Faceți clic pe butonul „Simulare nouă” din bara de instrumente. Aceasta va deschide o fereastră de dialog pentru selectarea tipului de simulare (vezi ??).Pentru a începe, creați o simulare nouă din fereastra principală OghmaNano. Faceți clic pe butonul „Simulare nouă” din bara de instrumente. Aceasta va deschide o fereastră de dialog pentru selectarea tipului de simulare (vezi ??).
În cadrul dialogului de tip simulare, faceți dublu clic pe „Si demos”, apoi faceți dublu clic pe „Siliciu amorf (a-Si:H)” (vezi ??). OghmaNano va încărca o simulare predefinită a unei celule solare cu strat subțire din siliciu amorf (a-Si:H).În cadrul dialogului de tip simulare, faceți dublu clic pe „Si demos”, apoi faceți dublu clic pe „Siliciu amorf (a-Si:H)” (vezi ??). OghmaNano va încărca o simulare predefinită a unei celule solare cu strat subțire din siliciu amorf (a-Si:H).
Fereastra principală (vezi ??) oferă o vizualizare tridimensională a structurii dispozitivului. Puteți utiliza mouse-ul pentru a roti, deplasa și mări imaginea, pentru a examina geometria. Deși prezentul tutorial utilizează un model electric unidimensional, vizualizarea 3D oferă o modalitate convenabilă de a vizualiza structura stratificată a filmului subțire și contactele.Fereastra principală (vezi ??) oferă o vizualizare tridimensională a structurii dispozitivului. Puteți utiliza mouse-ul pentru a roti, deplasa și mări imaginea, pentru a examina geometria. Deși prezentul tutorial utilizează un model electric unidimensional, vizualizarea 3D oferă o modalitate convenabilă de a vizualiza structura stratificată a filmului subțire și contactele.
Faceți clic pe fila „Editor de straturi” pentru a deschide tabelul cu straturi (vezi ??). Aici puteți analiza structura verticală a dispozitivului, inclusiv stratul de tip p, absorbantul intrinsec (stratul i), stratul de tip n și contactul posterior, împreună cu grosimile și materialele atribuite.Faceți clic pe fila „Editor de straturi” pentru a deschide tabelul cu straturi (vezi ??). Aici puteți analiza structura verticală a dispozitivului, inclusiv stratul de tip p, absorbantul intrinsec (stratul i), stratul de tip n și contactul posterior, împreună cu grosimile și materialele atribuite.
3. Analizarea profilului de dopaj.3. Analizarea profilului de dopaj.
Profilul de dopare stabilește structura electrostatică a dispozitivului înainte de aplicarea iluminării și a polarizării. Într-o celulă solară cu film subțire de siliciu amorf (a-Si:H), doparea este utilizată în principal pentru a forma contacte selective pentru purtători de sarcină, mai degrabă decât pentru a crea o zonă largă de epuizare în interiorul unui absorbant dopat. Principiul de funcționare principal este câmpul electric intern din stratul intrinsec, care separă și transportă purtătorii de sarcină generați de lumină.Profilul de dopare stabilește structura electrostatică a dispozitivului înainte de aplicarea iluminării și a polarizării. Într-o celulă solară cu film subțire de siliciu amorf (a-Si:H), doparea este utilizată în principal pentru a forma contacte selective pentru purtători de sarcină, mai degrabă decât pentru a crea o zonă largă de epuizare în interiorul unui absorbant dopat. Principiul de funcționare principal este câmpul electric intern din stratul intrinsec, care separă și transportă purtătorii de sarcină generați de lumină.
Pentru a vizualiza dopajul în OghmaNano, deschideți banda „Electrical” în fereastra principală și faceți clic pe „Doping / Ions” (vezi ??). Aceasta va deschide editorul de profil (vezi ??), care afișează grafic densitatea de sarcină a donatorilor și acceptorilor în funcție de adâncime și listează valorile numerice atribuite fiecărui strat.Pentru a vizualiza dopajul în OghmaNano, deschideți banda „Electrical” în fereastra principală și faceți clic pe „Doping / Ions” (vezi ??). Aceasta va deschide editorul de profil (vezi ??), care afișează grafic densitatea de sarcină a donatorilor și acceptorilor în funcție de adâncime și listează valorile numerice atribuite fiecărui strat.
Dispozitivul utilizează o arhitectură standard p+/i/n+ a-Si:H. Un strat subțire, puternic dopat, de tip p+, este plasat pe suprafața frontală iluminată (densitatea acceptorilor este de ordinul \(10^{24}\,\mathrm{m^{-3}}\)), asigurând un contact selectiv pentru găuri și stabilind curbura benzii pe partea frontală. Urmează un strat absorbant mult mai gros, de tip a-Si:H, care este doar foarte ușor dopat (aici \(\sim 10^{20}\,\mathrm{m^{-3}}\)) și conține majoritatea generării optice. În partea din spate a dispozitivului, un strat subțire, puternic dopat, de tip n+ (densitatea donatorilor este din nou \(\sim 10^{24}\,\mathrm{m^{-3}}\)) formează un contact posterior selectiv pentru electroni, adiacent metalului.Dispozitivul utilizează o arhitectură standard p+/i/n+ a-Si:H. Un strat subțire, puternic dopat, de tip p+, este plasat pe suprafața frontală iluminată (densitatea acceptorilor este de ordinul \(10^{24}\,\mathrm{m^{-3}}\)), asigurând un contact selectiv pentru găuri și stabilind curbura benzii pe partea frontală. Urmează un strat absorbant mult mai gros, de tip a-Si:H, care este doar foarte ușor dopat (aici \(\sim 10^{20}\,\mathrm{m^{-3}}\)) și conține majoritatea generării optice. În partea din spate a dispozitivului, un strat subțire, puternic dopat, de tip n+ (densitatea donatorilor este din nou \(\sim 10^{24}\,\mathrm{m^{-3}}\)) formează un contact posterior selectiv pentru electroni, adiacent metalului.
Caracteristica esențială de reținut în editorul de profil este faptul că puternicul câmp electric intern se extinde pe stratul intrinsec, nu pe zonele dopate. Purtaătorii de sarcină generați fotoelectric sunt creați în principal în stratul intrinsec a-Si:H și sunt separați de acest câmp intern: electronii sunt dirijați spre contactul din spate de tip n+, în timp ce găurile sunt dirijate spre contactul din față de tip p+. Straturile dopate sunt menținute subțiri pentru a minimiza recombinarea asistată de defecte, asigurând în același timp o bună selectivitate electrică și conductivitate a contactului.Caracteristica esențială de reținut în editorul de profil este faptul că puternicul câmp electric intern se extinde pe stratul intrinsec, nu pe zonele dopate. Purtaătorii de sarcină generați fotoelectric sunt creați în principal în stratul intrinsec a-Si:H și sunt separați de acest câmp intern: electronii sunt dirijați spre contactul din spate de tip n+, în timp ce găurile sunt dirijate spre contactul din față de tip p+. Straturile dopate sunt menținute subțiri pentru a minimiza recombinarea asistată de defecte, asigurând în același timp o bună selectivitate electrică și conductivitate a contactului.
4. Parametrii electrici: transportul de sarcină, electrostatica și recombinarea în siliciu amorf hidrogenat (a-Si:H).4. Parametrii electrici: transportul de sarcină, electrostatica și recombinarea în siliciu amorf hidrogenat (a-Si:H).
Deschideți editorul de parametri electrici din fereastra principală: Structura dispozitivului → Parametri electrici. Parametrii sunt definiți pentru fiecare regiune, utilizând filele p+, i și n+, care corespund stratului de contact frontal, stratului absorbant intrinsec și stratului de contact posterior al stivei a-Si:H. Setările din acest editor determină coeficienții de transport prin derivație și difuzie, alinierea energetică și mecanismele de recombinare utilizate în timpul măsurătorilor JV și Suns–Voc.Deschideți editorul de parametri electrici din fereastra principală: Structura dispozitivului → Parametri electrici. Parametrii sunt definiți pentru fiecare regiune, utilizând filele p+, i și n+, care corespund stratului de contact frontal, stratului absorbant intrinsec și stratului de contact posterior al stivei a-Si:H. Setările din acest editor determină coeficienții de transport prin derivație și difuzie, alinierea energetică și mecanismele de recombinare utilizate în timpul măsurătorilor JV și Suns–Voc.
Transportul în siliciul amorf este caracterizat de mobilități reduse, datorită dezordinii și împrăștierii intense. Prin urmare, în demonstrație se utilizează mobilități mult mai mici decât cele ale siliciului cristalin. În stratul intrinsec (vezi ??), mobilitatea electronilor este setată la μn = 7×10−4 m2V−1s−1, iar mobilitatea găurilor la μp = 7×10−6 m2V−1s−1. Straturile adiacente contactului utilizează mobilități diferite (de obicei, mai mici) (vezi ?? și ??), reflectând faptul că straturile dopate/selective acționează în principal ca regiuni subțiri de extracție, mai degrabă decât ca absorbante cu mobilitate ridicată. În procesul de drift-difuzie, reducerea mobilității crește timpul de rezidență al purtătorilor de sarcină și face ca recombinarea să aibă un impact mai mare în apropierea circuitului deschis.Transportul în siliciul amorf este caracterizat de mobilități reduse, datorită dezordinii și împrăștierii intense. Prin urmare, în demonstrație se utilizează mobilități mult mai mici decât cele ale siliciului cristalin. În stratul intrinsec (vezi ??), mobilitatea electronilor este setată la μn = 7×10−4 m2V−1s−1, iar mobilitatea găurilor la μp = 7×10−6 m2V−1s−1. Straturile adiacente contactului utilizează mobilități diferite (de obicei, mai mici) (vezi ?? și ??), reflectând faptul că straturile dopate/selective acționează în principal ca regiuni subțiri de extracție, mai degrabă decât ca absorbante cu mobilitate ridicată. În procesul de drift-difuzie, reducerea mobilității crește timpul de rezidență al purtătorilor de sarcină și face ca recombinarea să aibă un impact mai mare în apropierea circuitului deschis.
Valoarea de referință electrostatică utilizată în întregul strat este vizibilă în fiecare filă: afinitatea electronică χ = 4,05 eV, lățimea benzii de energie Eg = 1,75 eV și permitivitatea relativă εr = 11. Lățimea mai mare a benzii de energie reflectă intervalul optic al materialului a-Si:H și stabilește limita superioară a fotovoltajului obținabil, în timp ce afinitatea electronică și permitivitatea definesc alinierea benzilor și penetrarea câmpului. Împreună cu profilul de dopare p+/i/n+ din secțiunea ??, acești parametri stabilesc un câmp intern puternic în stratul intrinsec, care reprezintă mecanismul principal de separare a purtătorilor de sarcină în dispozitivele subțiri p–i–n.Valoarea de referință electrostatică utilizată în întregul strat este vizibilă în fiecare filă: afinitatea electronică χ = 4,05 eV, lățimea benzii de energie Eg = 1,75 eV și permitivitatea relativă εr = 11. Lățimea mai mare a benzii de energie reflectă intervalul optic al materialului a-Si:H și stabilește limita superioară a fotovoltajului obținabil, în timp ce afinitatea electronică și permitivitatea definesc alinierea benzilor și penetrarea câmpului. Împreună cu profilul de dopare p+/i/n+ din secțiunea ??, acești parametri stabilesc un câmp intern puternic în stratul intrinsec, care reprezintă mecanismul principal de separare a purtătorilor de sarcină în dispozitivele subțiri p–i–n.
Recombinarea în a-Si:H este dominată de procese mediate de defecte, astfel încât modelul central al pierderilor este recombinarea Shockley–Read–Hall (SRH) prin intermediul stărilor de captare localizate. Acest lucru este posibil în toate regiunile prin intermediul blocului de capcane SRH în echilibru (vezi câmpurile de parametri SRH în ??, ?? și ??). În această formulare, densitatea de capcane Nt, secțiunile transversale de captare σn și σp și nivelul de energie al capcanei Et determină ratele de captare a purtătorilor și, prin urmare, durata de viață efectivă: \[ \tau_n = \frac{1}{\sigma_n v_{\mathrm{th}} N_t}, \qquad \tau_p = \frac{1}{\sigma_p v_{\mathrm{th}} N_t}, \], unde \(v_{\mathrm{th}}\) este viteza termică. Rata corespunzătoare de recombinare SRH are forma standard \[ R_{\mathrm{SRH}} = \frac{np - n_i^2}{\tau_p (n+n_1) + \tau_n (p+p_1)}, \], cu \(n_1\) și \(p_1\) determinate de nivelul de energie al capcanei \(E_t\). Deoarece majoritatea fotogenerării are loc în absorbantul intrinsec, recombinarea SRH în stratul i este mecanismul principal care limitează divizarea nivelului quasi-Fermi și, prin urmare, Voc în acest tutorial.Recombinarea în a-Si:H este dominată de procese mediate de defecte, astfel încât modelul central al pierderilor este recombinarea Shockley–Read–Hall (SRH) prin intermediul stărilor de captare localizate. Acest lucru este posibil în toate regiunile prin intermediul blocului de capcane SRH în echilibru (vezi câmpurile de parametri SRH în ??, ?? și ??). În această formulare, densitatea de capcane Nt, secțiunile transversale de captare σn și σp și nivelul de energie al capcanei Et determină ratele de captare a purtătorilor și, prin urmare, durata de viață efectivă: \[ \tau_n = \frac{1}{\sigma_n v_{\mathrm{th}} N_t}, \qquad \tau_p = \frac{1}{\sigma_p v_{\mathrm{th}} N_t}, \], unde \(v_{\mathrm{th}}\) este viteza termică. Rata corespunzătoare de recombinare SRH are forma standard \[ R_{\mathrm{SRH}} = \frac{np - n_i^2}{\tau_p (n+n_1) + \tau_n (p+p_1)}, \], cu \(n_1\) și \(p_1\) determinate de nivelul de energie al capcanei \(E_t\). Deoarece majoritatea fotogenerării are loc în absorbantul intrinsec, recombinarea SRH în stratul i este mecanismul principal care limitează divizarea nivelului quasi-Fermi și, prin urmare, Voc în acest tutorial.
Parametrii de recombinare Auger sunt, de asemenea, prezenți în filele p+ și n+ (vezi ?? și ??), cu coeficienții Cn = Cp = 1×10−43 m6s−1. Recombinarea Auger reprezintă procese de pierdere cu trei particule, care au loc la densități mari, de forma \[ R_{\mathrm{Auger}} = C_n\,n^2 p + C_p\,p^2 n, \], și devin relevante atunci când densitățile purtătorilor sunt mari, cum ar fi în zonele de contact puternic dopate sau în condiții de iluminare extremă în simulările Suns–Voc. În condiții standard de funcționare la 1 soare, în cazul siliciului amorf, recombinarea Auger este, de obicei, un efect secundar; pierderea de tensiune este dominată de recombinarea Shockley–Read–Hall (SRH), mediată de defecte. Cu toate acestea, includerea termenilor Auger oferă un canal de injecție mare, care este coerent din punct de vedere fizic și previne acumularea nejustificată a purtătorilor atunci când dispozitivul este solicitat să funcționeze la densități foarte mari ale purtătorilor (de exemplu, la sute sau mii de „soare”). O discuție detaliată despre recombinarea Auger și implementarea acesteia este prezentată în Teoria recombinării Auger.Parametrii de recombinare Auger sunt, de asemenea, prezenți în filele p+ și n+ (vezi ?? și ??), cu coeficienții Cn = Cp = 1×10−43 m6s−1. Recombinarea Auger reprezintă procese de pierdere cu trei particule, care au loc la densități mari, de forma \[ R_{\mathrm{Auger}} = C_n\,n^2 p + C_p\,p^2 n, \], și devin relevante atunci când densitățile purtătorilor sunt mari, cum ar fi în zonele de contact puternic dopate sau în condiții de iluminare extremă în simulările Suns–Voc. În condiții standard de funcționare la 1 soare, în cazul siliciului amorf, recombinarea Auger este, de obicei, un efect secundar; pierderea de tensiune este dominată de recombinarea Shockley–Read–Hall (SRH), mediată de defecte. Cu toate acestea, includerea termenilor Auger oferă un canal de injecție mare, care este coerent din punct de vedere fizic și previne acumularea nejustificată a purtătorilor atunci când dispozitivul este solicitat să funcționeze la densități foarte mari ale purtătorilor (de exemplu, la sute sau mii de „soare”). O discuție detaliată despre recombinarea Auger și implementarea acesteia este prezentată în Teoria recombinării Auger.
Luate împreună, mobilitatea scăzută a purtătorilor de sarcină, lățimea relativ mare a benzii de energie și densitatea ridicată a stărilor de defect localizate plasează materialul a-Si:H ferm într-un regim de funcționare limitat de recombinare. Ca urmare, atât curba JV, cât și răspunsul Suns–Voc sunt guvernate în principal de modul în care durata de viață efectivă SRH se reduce odată cu creșterea densității purtătorilor de sarcină. Prin urmare, acest tutorial interpretează comportamentul tensiunii direct în termeni de divizare a nivelului quasi-Fermi și de recombinare controlată de defecte, mai degrabă decât prin ipotezele tipice pentru siliciul cristalin, referitoare la mobilitate ridicată și funcționare limitată de transport. O discuție detaliată a fizicii recombinării SRH și a rolului său în modelarea dispozitivelor semiconductoare este prezentată în secțiunea de teorie Teoria recombinării Shockley–Read–Hall.Luate împreună, mobilitatea scăzută a purtătorilor de sarcină, lățimea relativ mare a benzii de energie și densitatea ridicată a stărilor de defect localizate plasează materialul a-Si:H ferm într-un regim de funcționare limitat de recombinare. Ca urmare, atât curba JV, cât și răspunsul Suns–Voc sunt guvernate în principal de modul în care durata de viață efectivă SRH se reduce odată cu creșterea densității purtătorilor de sarcină. Prin urmare, acest tutorial interpretează comportamentul tensiunii direct în termeni de divizare a nivelului quasi-Fermi și de recombinare controlată de defecte, mai degrabă decât prin ipotezele tipice pentru siliciul cristalin, referitoare la mobilitate ridicată și funcționare limitată de transport. O discuție detaliată a fizicii recombinării SRH și a rolului său în modelarea dispozitivelor semiconductoare este prezentată în secțiunea de teorie Teoria recombinării Shockley–Read–Hall.
Pentru a asigura claritate și transparență numerică, acest tutorial prezintă un model al recombinării defectelor, utilizând un singur nivel eficient de captare SRH, cu secțiuni transversale de captare fixe. Aceasta este o alegere deliberată a modelului pentru prezentul tutorial: el surprinde fizica dominantă a recombinării, relevantă pentru celulele solare a-Si:H, menținând în același timp un spațiu de parametri compact. OghmaNano acceptă, de asemenea, abordări mai avansate, în care o distribuție de capcane stochează activ sarcina și evoluează dinamic sub influența unei tensiuni aplicate și a iluminării. Astfel de abordări, care nu se bazează pe echilibrul termodinamic, devin esențiale atunci când se ia în considerare comportamentul în domeniul timpului, când încărcarea dispozitivului este importantă sau când este necesară o concordanță cantitativă cu date experimentale tranzitorii sau cu histerezis. Aceste extensii și motivația lor fizică sunt descrise în De ce sunt necesare capcanele în semiconductorii dezordonați și Recombinarea Shockley–Read–Hall în condiții de neechilibru.Pentru a asigura claritate și transparență numerică, acest tutorial prezintă un model al recombinării defectelor, utilizând un singur nivel eficient de captare SRH, cu secțiuni transversale de captare fixe. Aceasta este o alegere deliberată a modelului pentru prezentul tutorial: el surprinde fizica dominantă a recombinării, relevantă pentru celulele solare a-Si:H, menținând în același timp un spațiu de parametri compact. OghmaNano acceptă, de asemenea, abordări mai avansate, în care o distribuție de capcane stochează activ sarcina și evoluează dinamic sub influența unei tensiuni aplicate și a iluminării. Astfel de abordări, care nu se bazează pe echilibrul termodinamic, devin esențiale atunci când se ia în considerare comportamentul în domeniul timpului, când încărcarea dispozitivului este importantă sau când este necesară o concordanță cantitativă cu date experimentale tranzitorii sau cu histerezis. Aceste extensii și motivația lor fizică sunt descrise în De ce sunt necesare capcanele în semiconductorii dezordonați și Recombinarea Shockley–Read–Hall în condiții de neechilibru.
5. Profilul generării optice5. Profilul generării optice
Această demonstrație utilizează un calcul optic unidimensional pentru a genera un termen sursă dependent de adâncime pentru rezolvitorul de ecuații de drift-difuzie. În practică, modelul optic calculează modul în care spectrul incident AM1.5 se propagă în stratul subțire, cât de mult este absorbit în funcție de lungimea de undă și de adâncime și transformă acea putere absorbită într-o rată de generare a perechilor electron-gaură. În cazul stratului subțire de a-Si:H, absorbantul are, de obicei, o grosime de doar câteva sute de nanometri, astfel încât profilul optic este strâns legat de designul stratului: o mare parte din absorbția utilă are loc aproape de partea iluminată, iar strategiile de reflexie inversă/captare a luminii influențează în mod semnificativ Jsc.Această demonstrație utilizează un calcul optic unidimensional pentru a genera un termen sursă dependent de adâncime pentru rezolvitorul de ecuații de drift-difuzie. În practică, modelul optic calculează modul în care spectrul incident AM1.5 se propagă în stratul subțire, cât de mult este absorbit în funcție de lungimea de undă și de adâncime și transformă acea putere absorbită într-o rată de generare a perechilor electron-gaură. În cazul stratului subțire de a-Si:H, absorbantul are, de obicei, o grosime de doar câteva sute de nanometri, astfel încât profilul optic este strâns legat de designul stratului: o mare parte din absorbția utilă are loc aproape de partea iluminată, iar strategiile de reflexie inversă/captare a luminii influențează în mod semnificativ Jsc.
Pentru a vizualiza (și a regenera) soluția optică, accesați fila „Optică” din fereastra principală și faceți clic pe „Matrice de transfer”. Aceasta va deschide editorul de simulare optică. Apăsați butonul albastru „Rulează simularea optică” (pictograma de redare) pentru a calcula câmpul optic și a actualiza graficele (vezi ??).Pentru a vizualiza (și a regenera) soluția optică, accesați fila „Optică” din fereastra principală și faceți clic pe „Matrice de transfer”. Aceasta va deschide editorul de simulare optică. Apăsați butonul albastru „Rulează simularea optică” (pictograma de redare) pentru a calcula câmpul optic și a actualiza graficele (vezi ??).
Graficul din ?? reprezintă o hartă a lungimii de undă în funcție de adâncime. Axa orizontală indică adâncimea în interiorul dispozitivului (etichetată ca poziție y), iar axa verticală reprezintă lungimea de undă. Culorile vii, apropiate de suprafața iluminată, indică o concentrație mare de fotoni; diminuarea culorilor odată cu adâncimea indică absorbția în interiorul structurii.Graficul din ?? reprezintă o hartă a lungimii de undă în funcție de adâncime. Axa orizontală indică adâncimea în interiorul dispozitivului (etichetată ca poziție y), iar axa verticală reprezintă lungimea de undă. Culorile vii, apropiate de suprafața iluminată, indică o concentrație mare de fotoni; diminuarea culorilor odată cu adâncimea indică absorbția în interiorul structurii.
În cazul a-Si:H, absorbția în spectrul vizibil este puternică, astfel încât o proporție mare de fotoni utili este absorbită într-o distanță relativ scurtă de la suprafața frontală. Limita superioară a lungimii de undă este controlată de lățimea de bandă efectivă a a-Si:H: fotonii cu energie mai mică decât lățimea de bandă nu generează purtători de sarcină în mod eficient, astfel încât diagrama fotonilor va indica o limită spectrală, dincolo de care absorbția și generarea scad semnificativ. Acesta este unul dintre motivele pentru care dispozitivele cu peliculă subțire din a-Si:H, în general, sacrifică valoarea absolută a Jsc în favoarea unei lățimi de bandă mai mari și a unei selectivități spectrale îmbunătățite, comparativ cu siliciul cristalin.În cazul a-Si:H, absorbția în spectrul vizibil este puternică, astfel încât o proporție mare de fotoni utili este absorbită într-o distanță relativ scurtă de la suprafața frontală. Limita superioară a lungimii de undă este controlată de lățimea de bandă efectivă a a-Si:H: fotonii cu energie mai mică decât lățimea de bandă nu generează purtători de sarcină în mod eficient, astfel încât diagrama fotonilor va indica o limită spectrală, dincolo de care absorbția și generarea scad semnificativ. Acesta este unul dintre motivele pentru care dispozitivele cu peliculă subțire din a-Si:H, în general, sacrifică valoarea absolută a Jsc în favoarea unei lățimi de bandă mai mari și a unei selectivități spectrale îmbunătățite, comparativ cu siliciul cristalin.
Editorul optic oferă mai multe file, deoarece „densitatea fotonilor” nu este același lucru cu „rata de generare”. Vizualizarea distribuției fotonilor vă arată unde există câmpul optic. Filele „Distribuția fotonilor absorbiți” și „Rata de generare” sunt cele care contează pentru modelul electric: harta fotonilor absorbiți este transformată într-o rată de generare a perechilor electron-gaură, dependentă de adâncime, care reprezintă termenul sursă injectat în ecuațiile de drift-difuzie. Pentru această celulă a-Si:H, profilul de generare rezultat este puternic concentrat în partea frontală și limitat la stratul subțire absorbant, ceea ce corespunde exact regimului în care recombinarea și transportul în apropierea circuitului deschis devin decisive pentru Voc.Editorul optic oferă mai multe file, deoarece „densitatea fotonilor” nu este același lucru cu „rata de generare”. Vizualizarea distribuției fotonilor vă arată unde există câmpul optic. Filele „Distribuția fotonilor absorbiți” și „Rata de generare” sunt cele care contează pentru modelul electric: harta fotonilor absorbiți este transformată într-o rată de generare a perechilor electron-gaură, dependentă de adâncime, care reprezintă termenul sursă injectat în ecuațiile de drift-difuzie. Pentru această celulă a-Si:H, profilul de generare rezultat este puternic concentrat în partea frontală și limitat la stratul subțire absorbant, ceea ce corespunde exact regimului în care recombinarea și transportul în apropierea circuitului deschis devin decisive pentru Voc.
6. Executarea simulării, generarea curbelor caracteristică tensiune-curent (JV) și extragerea parametrilor.6. Executarea simulării, generarea curbelor caracteristică tensiune-curent (JV) și extragerea parametrilor.
Odată ce structura dispozitivului, parametrii electrici și procesul de generare optică sunt definiți, simularea poate fi lansată direct din fereastra principală. Faceți clic pe butonul „Rulează simularea” din bara de instrumente pentru a porni programul de calcul. În timpul execuției, progresul și informațiile despre convergența programului de calcul sunt afișate în fereastra terminal (vezi ??).Odată ce structura dispozitivului, parametrii electrici și procesul de generare optică sunt definiți, simularea poate fi lansată direct din fereastra principală. Faceți clic pe butonul „Rulează simularea” din bara de instrumente pentru a porni programul de calcul. În timpul execuției, progresul și informațiile despre convergența programului de calcul sunt afișate în fereastra terminal (vezi ??).
Pentru fiecare punct de polarizare, tensiunea aplicată la contactul superior este menționată mai întâi, urmată de densitatea de curent rezultată. În condiții de iluminare, curentul este inițial negativ (generare de energie). Pe măsură ce tensiunea aplicată este mărită, magnitudinea curentului scade până când atinge valoarea zero la tensiunea de circuit deschis. Dincolo de acest punct, curentul devine pozitiv, corespunzând funcționării diodei în polarizare directă. La final, sunt afișate și reziduurile și timpul de convergență pentru fiecare pas de polarizare. Reziduuri mici indică faptul că ecuațiile cuplate de drift-difuzie și Poisson sunt rezolvate cu precizie.Pentru fiecare punct de polarizare, tensiunea aplicată la contactul superior este menționată mai întâi, urmată de densitatea de curent rezultată. În condiții de iluminare, curentul este inițial negativ (generare de energie). Pe măsură ce tensiunea aplicată este mărită, magnitudinea curentului scade până când atinge valoarea zero la tensiunea de circuit deschis. Dincolo de acest punct, curentul devine pozitiv, corespunzând funcționării diodei în polarizare directă. La final, sunt afișate și reziduurile și timpul de convergență pentru fiecare pas de polarizare. Reziduuri mici indică faptul că ecuațiile cuplate de drift-difuzie și Poisson sunt rezolvate cu precizie.
jv.csv și siminfo.dat.După finalizarea simulării, va apărea fila „Rezultate”, care va afișa fișierele generate. Fișierele principale includ jv.csv și siminfo.dat.
jv.csv. Curba indică un curent negativ la tensiune scăzută, o valoare de curent zero la Voc și o conducție directă la tensiuni mai mari.Curba caracteristică obținută prin deschiderea jv.csv. Curba indică un curent negativ la tensiune scăzută, o valoare de curent zero la Voc și o conducție directă la tensiuni mai mari.
siminfo.dat, care afișează parametrii extrași ai dispozitivului, cum ar fi Voc, Jsc, factorul de umplere și eficiența.S-a deschis fereastra cu informații despre simulare, accesată din siminfo.dat, care afișează parametrii extrași ai dispozitivului, cum ar fi Voc, Jsc, factorul de umplere și eficiența.Pentru a verifica caracteristicile electrice, deschideți fila „Ieșire” și faceți dublu clic pe jv.csv. Aceasta va afișa curba densității de curent – tensiune (JV) (vezi ??). Curba JV reprezintă principalul indicator al comportamentului dispozitivului: aceasta ar trebui să treacă prin curentul de scurtcircuit la tensiune zero și să intersecteze axa curentului la tensiunea de circuit deschis.Pentru a verifica caracteristicile electrice, deschideți fila „Ieșire” și faceți dublu clic pe jv.csv. Aceasta va afișa curba densității de curent – tensiune (JV) (vezi ??). Curba JV reprezintă principalul indicator al comportamentului dispozitivului: aceasta ar trebui să treacă prin curentul de scurtcircuit la tensiune zero și să intersecteze axa curentului la tensiunea de circuit deschis.
Făcând dublu clic pe siminfo.dat, se deschide fereastra cu informații despre simulare (vezi ??), care afișează indicatorii de performanță extrași, inclusiv factorul de umplere, eficiența conversiei de putere, punctul de putere maximă, Voc și Jsc. Alte valori diagnostice, cum ar fi densitățile de purtători liberi la circuit deschis, sunt, de asemenea, utile pentru interpretarea comportamentului limitat de defecte în cazul materialului a-Si:H.Făcând dublu clic pe siminfo.dat, se deschide fereastra cu informații despre simulare (vezi ??), care afișează indicatorii de performanță extrași, inclusiv factorul de umplere, eficiența conversiei de putere, punctul de putere maximă, Voc și Jsc. Alte valori diagnostice, cum ar fi densitățile de purtători liberi la circuit deschis, sunt, de asemenea, utile pentru interpretarea comportamentului limitat de defecte în cazul materialului a-Si:H.
O regulă practică este să se examineze întotdeauna curba JV înainte de a interpreta valorile numerice. Dacă curba JV nu traversează în mod clar punctele de scurtcircuit și de circuit deschis, sau dacă curentul are un semn sau o formă neașteptate, valorile derivate în siminfo.dat vor fi, de asemenea, nesigure. Examinarea vizuală a curbei JV este cea mai rapidă metodă de a identifica problemele legate de configurație sau de modelare.O regulă practică este să se examineze întotdeauna curba JV înainte de a interpreta valorile numerice. Dacă curba JV nu traversează în mod clar punctele de scurtcircuit și de circuit deschis, sau dacă curentul are un semn sau o formă neașteptate, valorile derivate în siminfo.dat vor fi, de asemenea, nesigure. Examinarea vizuală a curbei JV este cea mai rapidă metodă de a identifica problemele legate de configurație sau de modelare.
7. Analiza Suns–Voc: tensiunea limitată de recombinare în a-Si:H.7. Analiza Suns–Voc: tensiunea limitată de recombinare în a-Si:H.
O măsurătoare de tip Suns–Voc investighează modul în care tensiunea în circuit deschis evoluează în funcție de intensitatea luminii, în condiții de curent zero. Deoarece curentul la borne este menținut la valoarea zero, metoda Suns–Voc izolează fizica recombinării de efectele transportului și ale rezistenței de contact. Curba rezultată reprezintă, prin urmare, una dintre cele mai directe metode de diagnosticare a mecanismelor de pierdere a tensiunii într-o celulă solară.O măsurătoare de tip Suns–Voc investighează modul în care tensiunea în circuit deschis evoluează în funcție de intensitatea luminii, în condiții de curent zero. Deoarece curentul la borne este menținut la valoarea zero, metoda Suns–Voc izolează fizica recombinării de efectele transportului și ale rezistenței de contact. Curba rezultată reprezintă, prin urmare, una dintre cele mai directe metode de diagnosticare a mecanismelor de pierdere a tensiunii într-o celulă solară.
În OghmaNano, Suns–Voc este implementat ca un mod de simulare dedicat. În loc să varieze tensiunea aplicată, algoritmul variază intensitatea luminii și, pentru fiecare intensitate, ajustează tensiunea la borne până când curentul net este zero. Astfel, se calculează direct punctul de funcționare în circuit deschis pentru fiecare nivel de iluminare.În OghmaNano, Suns–Voc este implementat ca un mod de simulare dedicat. În loc să varieze tensiunea aplicată, algoritmul variază intensitatea luminii și, pentru fiecare intensitate, ajustează tensiunea la borne până când curentul net este zero. Astfel, se calculează direct punctul de funcționare în circuit deschis pentru fiecare nivel de iluminare.
Pentru a activa Suns–Voc, deschideți fila de tip „Simulare” în fereastra principală (vezi ??) și selectați Suns–Voc. Apoi, dați clic pe „Rulează simularea”. Programul va salva automat rezultatele pe disc; fișierul suns_voc.csv conține valorile Voc în funcție de intensitatea luminii.Pentru a activa Suns–Voc, deschideți fila de tip „Simulare” în fereastra principală (vezi ??) și selectați Suns–Voc. Apoi, dați clic pe „Rulează simularea”. Programul va salva automat rezultatele pe disc; fișierul suns_voc.csv conține valorile Voc în funcție de intensitatea luminii.
suns_voc.csv, charge_suns.csv și tau_suns.csv.Directorul de ieșire după rularea programului Suns–Voc, care afișează fișierele generate suns_voc.csv, charge_suns.csv și tau_suns.csv.
La o intensitate luminoasă scăzută, creșterea tensiunii în circuit deschis (Voc) este determinată de acumularea unei densități excesive de purtători de sarcină în stratul absorbant intrinsec. În cazul în care densitatea purtătorilor nu depășește o anumită valoare, divizarea nivelului quasi-Fermi este \[ qV_{\mathrm{oc}} = E_{Fn} - E_{Fp} = kT \ln\!\left(\frac{np}{n_i^2}\right), \], astfel încât Voc crește doar în mod logaritmic odată cu densitatea purtătorilor.La o intensitate luminoasă scăzută, creșterea tensiunii în circuit deschis (Voc) este determinată de acumularea unei densități excesive de purtători de sarcină în stratul absorbant intrinsec. În cazul în care densitatea purtătorilor nu depășește o anumită valoare, divizarea nivelului quasi-Fermi este \[ qV_{\mathrm{oc}} = E_{Fn} - E_{Fp} = kT \ln\!\left(\frac{np}{n_i^2}\right), \], astfel încât Voc crește doar în mod logaritmic odată cu densitatea purtătorilor.
În cazul siliciului amorf, acest regim de intensitate scăzută este adesea modificat de efectele cauzate de prezența defectelor. La rate de generare foarte scăzute, o proporție semnificativă dintre purtătorii de sarcină generați fotoelectric sunt capturați de stări profunde și de stări marginale înainte de a contribui la populația purtătorilor de sarcină liberi. Acest lucru poate produce o reacție inițială slabă sau ușor aplatizată în curba Suns–Voc, așa cum s-a observat în ??. Acest comportament este o consecință fizică a umplerii capcanelor, și nu un artefact numeric.În cazul siliciului amorf, acest regim de intensitate scăzută este adesea modificat de efectele cauzate de prezența defectelor. La rate de generare foarte scăzute, o proporție semnificativă dintre purtătorii de sarcină generați fotoelectric sunt capturați de stări profunde și de stări marginale înainte de a contribui la populația purtătorilor de sarcină liberi. Acest lucru poate produce o reacție inițială slabă sau ușor aplatizată în curba Suns–Voc, așa cum s-a observat în ??. Acest comportament este o consecință fizică a umplerii capcanelor, și nu un artefact numeric.
Pentru a analiza regimul de injecție intensă, extindeți intervalul de iluminare. Deschideți editorul Suns–Voc din bara de instrumente „Editors” și creșteți intensitatea până la 1000 de unități solare. Rulați din nou simularea.Pentru a analiza regimul de injecție intensă, extindeți intervalul de iluminare. Deschideți editorul Suns–Voc din bara de instrumente „Editors” și creșteți intensitatea până la 1000 de unități solare. Rulați din nou simularea.
Deschiderea graficului suns_voc.csv după reluarea simulării dezvăluie comportamentul complet al intervalului de iluminare (vezi ??). La o intensitate mare a iluminării, Voc continuă să crească, dar cu o pantă care scade treptat, apropiindu-se în cele din urmă de saturație.Deschiderea graficului suns_voc.csv după reluarea simulării dezvăluie comportamentul complet al intervalului de iluminare (vezi ??). La o intensitate mare a iluminării, Voc continuă să crească, dar cu o pantă care scade treptat, apropiindu-se în cele din urmă de saturație.
Originea saturației tensiunii devine evidentă atunci când curba Suns–Voc este analizată împreună cu sarcina acumulată și durata de viață efectivă. Pe măsură ce intensitatea luminii crește, densitatea totală a purtătorilor de sarcină în exces crește (vezi ??), dar, în același timp, durata de viață efectivă a acestora scade (vezi ??).Originea saturației tensiunii devine evidentă atunci când curba Suns–Voc este analizată împreună cu sarcina acumulată și durata de viață efectivă. Pe măsură ce intensitatea luminii crește, densitatea totală a purtătorilor de sarcină în exces crește (vezi ??), dar, în același timp, durata de viață efectivă a acestora scade (vezi ??).
În cazul materialului a-Si:H, recombinarea este dominată de procesele de tip SRH, mediate de defecte. Pe măsură ce densitatea purtătorilor de sarcină crește, recombinarea asistată de capcane se accelerează, iar durata de viață efectivă \[ \tau_{\mathrm{eff}} = \frac{\Delta n}{R} \] scade. Dincolo de acest punct, generarea suplimentară de purtători de sarcină prin expunere la lumină determină în principal o creștere a recombinării, mai degrabă decât o creștere a diferenței dintre nivelurile quasi-Fermi.În cazul materialului a-Si:H, recombinarea este dominată de procesele de tip SRH, mediate de defecte. Pe măsură ce densitatea purtătorilor de sarcină crește, recombinarea asistată de capcane se accelerează, iar durata de viață efectivă \[ \tau_{\mathrm{eff}} = \frac{\Delta n}{R} \] scade. Dincolo de acest punct, generarea suplimentară de purtători de sarcină prin expunere la lumină determină în principal o creștere a recombinării, mai degrabă decât o creștere a diferenței dintre nivelurile quasi-Fermi.
Acest echilibru dintre generare și recombinare impune o limită superioară intrinsecă asupra valorii Voc. Tensiunea maximă rămâne sub valoarea efectivă a intervalului de energie al materialului a-Si:H, deoarece recombinarea împiedică nivelurile quasi-Fermi ale electronilor și ale golurilor să se apropie simultan de marginile benzilor de energie corespunzătoare. Prin urmare, diferența Eg/q − Voc reprezintă pierderea fundamentală de tensiune, indusă de recombinare, în acest dispozitiv.Acest echilibru dintre generare și recombinare impune o limită superioară intrinsecă asupra valorii Voc. Tensiunea maximă rămâne sub valoarea efectivă a intervalului de energie al materialului a-Si:H, deoarece recombinarea împiedică nivelurile quasi-Fermi ale electronilor și ale golurilor să se apropie simultan de marginile benzilor de energie corespunzătoare. Prin urmare, diferența Eg/q − Voc reprezintă pierderea fundamentală de tensiune, indusă de recombinare, în acest dispozitiv.