Acasă Exemple Capturi de ecran Manual de utilizare Logo-ul Bluesky YouTube ☰
OghmaNano Platformă de simulare multifizică pentru dispozitive optoelectronice și sisteme fotonice. DESCARCĂ Ghid de utilizare rapidă

Celulă solară din siliciu policristalin (1D) – de tip industrial n+/p/p+ (clasa Al-BSF).Celulă solară din siliciu policristalin (1D) – de tip industrial n+/p/p+ (clasa Al-BSF).

1. Introducere1. Introducere

Utility-scale deployment of silicon solar panels in a ground-mounted solar farm
Implementarea la scară largă a tehnologiei fotovoltaice cu siliciu. Siliciul policristalin a fost utilizat pe scară largă în proiecte fotovoltaice de mari dimensiuni, unde costurile reprezintă un factor important, și rămâne o tehnologie de referință valoroasă.Implementarea la scară largă a tehnologiei fotovoltaice cu siliciu. Siliciul policristalin a fost utilizat pe scară largă în proiecte fotovoltaice de mari dimensiuni, unde costurile reprezintă un factor important, și rămâne o tehnologie de referință valoroasă.
Cross-sectional schematic of a polycrystalline silicon solar cell with n+ emitter, p-type base, and p+ back-surface field
Diagramă schematică bidimensională a unei celule solare industriale din siliciu de tip n+/p/p+, cu un strat de contact posterior din aluminiu (Al-BSF), modelată în cadrul acestui tutorial.Diagramă schematică bidimensională a unei celule solare industriale din siliciu de tip n+/p/p+, cu un strat de contact posterior din aluminiu (Al-BSF), modelată în cadrul acestui tutorial.

Celulele solare din siliciu policristalin au avut un rol esențial în dezvoltarea industriei fotovoltaice la nivel global și continuă să fie utilizate pe scară largă, în special în aplicații care necesită suprafețe mari și costuri reduse, cum ar fi parcurile solare de mari dimensiuni (vezi ??). Deși tendințele recente în producție au favorizat formatele monocristaline, dispozitivele din siliciu policristalin rămân o tehnologie de referință importantă, cu limite de performanță și mecanisme de pierdere bine înțelese.Celulele solare din siliciu policristalin au avut un rol esențial în dezvoltarea industriei fotovoltaice la nivel global și continuă să fie utilizate pe scară largă, în special în aplicații care necesită suprafețe mari și costuri reduse, cum ar fi parcurile solare de mari dimensiuni (vezi ??). Deși tendințele recente în producție au favorizat formatele monocristaline, dispozitivele din siliciu policristalin rămân o tehnologie de referință importantă, cu limite de performanță și mecanisme de pierdere bine înțelese.

Acest tutorial oferă un flux de lucru practic, bazat pe principiile fizicii, pentru simularea unei celule solare din siliciu în 1D, folosind OghmaNano. Modelul rezolvă transportul purtătorilor prin mecanisme de drift și difuzie, cuplate cu electrostatica Poisson, având în vedere generarea optică dependentă de adâncime și recombinarea motivată fizic (Shockley–Read–Hall și Auger). Scopul este de a corela rezultatele standard – curbele JV, Voc și comportamentul Suns–Voc – cu variabilele interne subiacente (benzile energetice, nivelurile quasi-Fermi, sarcina și timpul de recombinare).Acest tutorial oferă un flux de lucru practic, bazat pe principiile fizicii, pentru simularea unei celule solare din siliciu în 1D, folosind OghmaNano. Modelul rezolvă transportul purtătorilor prin mecanisme de drift și difuzie, cuplate cu electrostatica Poisson, având în vedere generarea optică dependentă de adâncime și recombinarea motivată fizic (Shockley–Read–Hall și Auger). Scopul este de a corela rezultatele standard – curbele JV, Voc și comportamentul Suns–Voc – cu variabilele interne subiacente (benzile energetice, nivelurile quasi-Fermi, sarcina și timpul de recombinare).

Veți construi și simula o celulă solară din siliciu policristalin unidimensional, cu o arhitectură industrială de tip n+/p/p+ pentru stratul posterior de aluminiu (Al-BSF) (vezi ??). Dispozitivul este definit astfel: structură (de la față spre spate): n+ Si / p Si / p+ Si / Al. Folosind acest dispozitiv de referință, veți genera o curbă JV (curent-tensiune) în condiții de iluminare, veți extrage indicatori cheie de performanță și veți efectua analize Voc și Suns–Voc pentru a identifica pierderile de tensiune limitate de recombinare și dependența acestora de densitatea purtătorilor de sarcină.Veți construi și simula o celulă solară din siliciu policristalin unidimensional, cu o arhitectură industrială de tip n+/p/p+ pentru stratul posterior de aluminiu (Al-BSF) (vezi ??). Dispozitivul este definit astfel: structură (de la față spre spate): n+ Si / p Si / p+ Si / Al. Folosind acest dispozitiv de referință, veți genera o curbă JV (curent-tensiune) în condiții de iluminare, veți extrage indicatori cheie de performanță și veți efectua analize Voc și Suns–Voc pentru a identifica pierderile de tensiune limitate de recombinare și dependența acestora de densitatea purtătorilor de sarcină.

2. Crearea unei noi simulări.2. Crearea unei noi simulări.

Pentru a începe, creați o simulare nouă din fereastra principală OghmaNano. Faceți clic pe butonul „Simulare nouă” din bara de instrumente. Aceasta va deschide o fereastră de dialog pentru selectarea tipului de simulare (vezi ??).Pentru a începe, creați o simulare nouă din fereastra principală OghmaNano. Faceți clic pe butonul „Simulare nouă” din bara de instrumente. Aceasta va deschide o fereastră de dialog pentru selectarea tipului de simulare (vezi ??).

OghmaNano new simulation dialog showing available device categories
Noua fereastră de dialog de simulare afișează categoriile de dispozitive disponibile.Noua fereastră de dialog de simulare afișează categoriile de dispozitive disponibile.
Silicon demos submenu showing amorphous silicon, NMOS capacitor, and polycrystalline silicon options
Meniul demonstrativ Silicon se deschide prin dublu-clic pe „Si demos”. Selectați demonstrația „Silicon policristalin” pentru a continua.Meniul demonstrativ Silicon se deschide prin dublu-clic pe „Si demos”. Selectați demonstrația „Silicon policristalin” pentru a continua.

În cadrul dialogului de tip simulare, faceți dublu clic pe „Si demos”, apoi faceți dublu clic pe „Siliciu policristalin” (vezi ??). OghmaNano va încărca o simulare predefinită a unei celule solare din siliciu policristalin.În cadrul dialogului de tip simulare, faceți dublu clic pe „Si demos”, apoi faceți dublu clic pe „Siliciu policristalin” (vezi ??). OghmaNano va încărca o simulare predefinită a unei celule solare din siliciu policristalin.

Main OghmaNano window showing a 3D view of the polycrystalline silicon solar cell structure
Fereastra principală de simulare, după încărcarea demonstrației cu siliciu policristalin. Vizualizarea 3D poate fi rotită și examinată cu ajutorul mouse-ului.Fereastra principală de simulare, după încărcarea demonstrației cu siliciu policristalin. Vizualizarea 3D poate fi rotită și examinată cu ajutorul mouse-ului.
Layer editor showing the n+, p, and p+ silicon layers and aluminium back contact
Vizualizarea editorului de straturi este accesată prin intermediul filei „Editor de straturi”. Acest tabel prezintă stiva de straturi, grosimile și atribuirile de materiale pentru dispozitivul din siliciu policristalin de tip n+/p/p+/Al.Vizualizarea editorului de straturi este accesată prin intermediul filei „Editor de straturi”. Acest tabel prezintă stiva de straturi, grosimile și atribuirile de materiale pentru dispozitivul din siliciu policristalin de tip n+/p/p+/Al.

Fereastra principală (vezi ??) oferă o vizualizare tridimensională a structurii dispozitivului. Puteți utiliza mouse-ul pentru a roti, deplasa și mări imaginea, pentru a examina geometria. Deși acest tutorial utilizează un model electric unidimensional, vizualizarea 3D oferă o modalitate convenabilă de a vizualiza structura straturilor și a contactelor.Fereastra principală (vezi ??) oferă o vizualizare tridimensională a structurii dispozitivului. Puteți utiliza mouse-ul pentru a roti, deplasa și mări imaginea, pentru a examina geometria. Deși acest tutorial utilizează un model electric unidimensional, vizualizarea 3D oferă o modalitate convenabilă de a vizualiza structura straturilor și a contactelor.

Faceți clic pe fila „Editor de straturi” pentru a deschide tabelul cu straturi (vezi ??). Aici puteți analiza structura verticală a dispozitivului, inclusiv emițătorul n+, baza de tip p, câmpul de pe suprafața posterioară de tip p+ și contactul posterior din aluminiu, împreună cu grosimile și materialele atribuite.Faceți clic pe fila „Editor de straturi” pentru a deschide tabelul cu straturi (vezi ??). Aici puteți analiza structura verticală a dispozitivului, inclusiv emițătorul n+, baza de tip p, câmpul de pe suprafața posterioară de tip p+ și contactul posterior din aluminiu, împreună cu grosimile și materialele atribuite.

3. Analizarea profilului de dopaj.3. Analizarea profilului de dopaj.

Electrical ribbon in the OghmaNano main window showing buttons for Doping/Ions, material gradients, parasitic components, and solver settings
Banda electrică din fereastra principală. Faceți clic pe „Doping / Ioni” pentru a deschide editorul de profiluri de dopare și ionice.Banda electrică din fereastra principală. Faceți clic pe „Doping / Ioni” pentru a deschide editorul de profiluri de dopare și ionice.
Doping profile editor showing donor and acceptor densities versus depth for the n+/p/p+ silicon solar cell
Editor de profil de dopare pentru dispozitivul de siliciu de tip n+/p/p+, care afișează regiunile donoare (de tip n) și acceptoare (de tip p) în funcție de adâncime.Editor de profil de dopare pentru dispozitivul de siliciu de tip n+/p/p+, care afișează regiunile donoare (de tip n) și acceptoare (de tip p) în funcție de adâncime.

Profilul de dopare stabilește configurația electrostatică a dispozitivului înainte de aplicarea iluminării și a polarizării. În practică, acesta determină poziția joncțiunii p–n, lățimea zonei de epuizare și magnitudinea câmpului electric intern care separă purtătorii de sarcină generați de lumină. Într-o celulă solară industrială din siliciu, doparea este, de asemenea, utilizată strategic pentru a controla recombinarea la contacte: se introduc zone de suprafață puternic dopate pentru a forma joncțiuni selective și pentru a reduce pierderile de purtători minoritari în apropierea metalelor.Profilul de dopare stabilește configurația electrostatică a dispozitivului înainte de aplicarea iluminării și a polarizării. În practică, acesta determină poziția joncțiunii p–n, lățimea zonei de epuizare și magnitudinea câmpului electric intern care separă purtătorii de sarcină generați de lumină. Într-o celulă solară industrială din siliciu, doparea este, de asemenea, utilizată strategic pentru a controla recombinarea la contacte: se introduc zone de suprafață puternic dopate pentru a forma joncțiuni selective și pentru a reduce pierderile de purtători minoritari în apropierea metalelor.

Pentru a vizualiza dopajul în OghmaNano, accesați secțiunea „Bandă electrică” din fereastra principală și faceți clic pe „Dopaj / Ioni” (vezi ??). Aceasta va deschide editorul de profil (vezi ??), care afișează graficul densității de sarcină în funcție de adâncime și listează valorile numerice ale densităților de donori și acceptori atribuite fiecărui strat.Pentru a vizualiza dopajul în OghmaNano, accesați secțiunea „Bandă electrică” din fereastra principală și faceți clic pe „Dopaj / Ioni” (vezi ??). Aceasta va deschide editorul de profil (vezi ??), care afișează graficul densității de sarcină în funcție de adâncime și listează valorile numerice ale densităților de donori și acceptori atribuite fiecărui strat.

Dispozitivul utilizează un profil standard de dopare a siliciului policristalin de tip n+/bază/p+. Pe suprafața frontală iluminată, este introdus un strat subțire de tip n+ cu o concentrație foarte mare de donori (atingând valoarea maximă la \(\sim 10^{25}\,\mathrm{m^{-3}}\)), fiind limitat la primii câțiva microni ai structurii. Această zonă puternic dopată creează un câmp electric puternic în apropierea suprafeței și asigură un contact ohmic, selectiv pentru electroni, pentru o extracție eficientă a purtătorilor de sarcină. Concentrația emițătorului scade apoi brusc în volumul dispozitivului. Regiunea centrală a structurii este reprezentată de stratul gros de siliciu absorbant (baza), care este dopat cu o concentrație mult mai mică, cu câteva ordine de mărime (aici \(\sim 10^{21}\,\mathrm{m^{-3}}\)). Această regiune oferă volumul principal pentru absorbția optică și transportul purtătorilor de sarcină, menținând în același timp o rezistivitate moderată și limitând efectele de sarcină spațială departe de contacte. În partea din spate a dispozitivului, un strat subțire de tip p+ adiacent contactului de aluminiu este puternic dopat cu acceptori (din nou \(\sim 10^{25}\,\mathrm{m^{-3}}\)), formând un câmp pe suprafața din spate. Câmpul de tip p+ de pe suprafața din spate modelează curbura benzii în apropierea contactului din spate, respinge purtătorii minoritari de la interfața metalică și suprimă recombinarea la contactul din spate, îmbunătățind astfel colectarea purtătorilor de sarcină și menținând tensiunea în circuit deschis.Dispozitivul utilizează un profil standard de dopare a siliciului policristalin de tip n+/bază/p+. Pe suprafața frontală iluminată, este introdus un strat subțire de tip n+ cu o concentrație foarte mare de donori (atingând valoarea maximă la \(\sim 10^{25}\,\mathrm{m^{-3}}\)), fiind limitat la primii câțiva microni ai structurii. Această zonă puternic dopată creează un câmp electric puternic în apropierea suprafeței și asigură un contact ohmic, selectiv pentru electroni, pentru o extracție eficientă a purtătorilor de sarcină. Concentrația emițătorului scade apoi brusc în volumul dispozitivului. Regiunea centrală a structurii este reprezentată de stratul gros de siliciu absorbant (baza), care este dopat cu o concentrație mult mai mică, cu câteva ordine de mărime (aici \(\sim 10^{21}\,\mathrm{m^{-3}}\)). Această regiune oferă volumul principal pentru absorbția optică și transportul purtătorilor de sarcină, menținând în același timp o rezistivitate moderată și limitând efectele de sarcină spațială departe de contacte. În partea din spate a dispozitivului, un strat subțire de tip p+ adiacent contactului de aluminiu este puternic dopat cu acceptori (din nou \(\sim 10^{25}\,\mathrm{m^{-3}}\)), formând un câmp pe suprafața din spate. Câmpul de tip p+ de pe suprafața din spate modelează curbura benzii în apropierea contactului din spate, respinge purtătorii minoritari de la interfața metalică și suprimă recombinarea la contactul din spate, îmbunătățind astfel colectarea purtătorilor de sarcină și menținând tensiunea în circuit deschis.

4. Parametri electrici: transportul de sarcină, electrostatica și recombinarea.4. Parametri electrici: transportul de sarcină, electrostatica și recombinarea.

Deschideți editorul de parametri electrici din fereastra principală: Structura dispozitivului → Parametri electrici. Parametrii sunt definiți pentru fiecare regiune, utilizând filele n+, p și p+ (respectiv emițător, bază și câmpul de pe suprafața posterioară). Setările din acest editor determină coeficienții de transport prin derivație și difuzie, alinierea energetică și mecanismele de recombinare utilizate în timpul scanării JV.Deschideți editorul de parametri electrici din fereastra principală: Structura dispozitivului → Parametri electrici. Parametrii sunt definiți pentru fiecare regiune, utilizând filele n+, p și p+ (respectiv emițător, bază și câmpul de pe suprafața posterioară). Setările din acest editor determină coeficienții de transport prin derivație și difuzie, alinierea energetică și mecanismele de recombinare utilizate în timpul scanării JV.

Electrical parameter editor for the n+ layer showing mobilities, effective densities of states, Auger recombination coefficients, and electrostatics
Editor de parametri electrici pentru regiunea emițătorului n+. Recombinarea Auger este activată în regiunea de contact puternic dopată.Editor de parametri electrici pentru regiunea emițătorului n+. Recombinarea Auger este activată în regiunea de contact puternic dopată.
Electrical parameter editor for the p base showing mobilities and equilibrium SRH trap parameters (Et, Nt, sigma_n, sigma_p) and electrostatics
Editor de parametri electrici pentru regiunea p de bază. Capcanele Shockley–Read–Hall (SRH) sunt activate pentru a seta durata de viață a materialului semiconductor.Editor de parametri electrici pentru regiunea p de bază. Capcanele Shockley–Read–Hall (SRH) sunt activate pentru a seta durata de viață a materialului semiconductor.
Electrical parameter editor for the p+ layer showing mobilities, effective densities of states, Auger recombination coefficients, and electrostatics
Editor de parametri electrici pentru regiunea p+ a câmpului de suprafață din partea din spate. Recombinarea Auger este activată în regiunea din spate, care este puternic dopată.Editor de parametri electrici pentru regiunea p+ a câmpului de suprafață din partea din spate. Recombinarea Auger este activată în regiunea din spate, care este puternic dopată.

Transportul în fiecare regiune este determinat de mobilitatea electronilor și a golurilor. În baza de tip p (vezi ??), mobilitățile sunt setate la μn = 0,03 m2V-1s-1 și μp = 0,01 m2V-1s-1, asigurând un transport eficient prin stratul absorbant gros. În regiunile puternic dopate de tip n+ și p+ (vezi ?? și ??), mobilitățile sunt setate la valori mai mici (μn = 0,003, μp = 0,001 m2V-1s-1) pentru a reprezenta mobilitatea redusă a purtătorilor de sarcină, caracteristică regiunilor puternic dopate/policristaline. Aceste valori influențează contribuția la rezistența în serie la curenți mari și gradienții locali ai purtătorilor de sarcină necesari pentru a menține extracția.Transportul în fiecare regiune este determinat de mobilitatea electronilor și a golurilor. În baza de tip p (vezi ??), mobilitățile sunt setate la μn = 0,03 m2V-1s-1 și μp = 0,01 m2V-1s-1, asigurând un transport eficient prin stratul absorbant gros. În regiunile puternic dopate de tip n+ și p+ (vezi ?? și ??), mobilitățile sunt setate la valori mai mici (μn = 0,003, μp = 0,001 m2V-1s-1) pentru a reprezenta mobilitatea redusă a purtătorilor de sarcină, caracteristică regiunilor puternic dopate/policristaline. Aceste valori influențează contribuția la rezistența în serie la curenți mari și gradienții locali ai purtătorilor de sarcină necesari pentru a menține extracția.

Densitățile efective de stări, Nc = 2,8 × 1025 m-3 și Nv = 1,04 × 1025 m-3 (vizibile în fiecare filă), împreună cu lățimea benzii interzise, determină densitatea intrinsecă a purtătorilor și populațiile de purtători în echilibru. Proprietățile electrostatice sunt definite de afinitatea electronică χ = 4,05 eV, lățimea benzii interzise Eg = 1,12 eV și permitivitatea relativă εr = 11,7, valori compatibile cu siliciul la temperatura camerei. Aceste valori definesc referința la marginea benzii, comportamentul în regiunea de epuizare și câmpul intern care apare atunci când sunt combinate cu profilul de dopare.Densitățile efective de stări, Nc = 2,8 × 1025 m-3 și Nv = 1,04 × 1025 m-3 (vizibile în fiecare filă), împreună cu lățimea benzii interzise, determină densitatea intrinsecă a purtătorilor și populațiile de purtători în echilibru. Proprietățile electrostatice sunt definite de afinitatea electronică χ = 4,05 eV, lățimea benzii interzise Eg = 1,12 eV și permitivitatea relativă εr = 11,7, valori compatibile cu siliciul la temperatura camerei. Aceste valori definesc referința la marginea benzii, comportamentul în regiunea de epuizare și câmpul intern care apare atunci când sunt combinate cu profilul de dopare.

Recombinarea este activată la nivelul fiecărei regiuni. În emițătorul n+ și în stratul de blocare a purtătorilor p+, puternic dopate, este activată recombinarea Auger (butonul Auger este dezactivat în ?? și ??), cu coeficienții Cn = 2,8 × 10-43 m6s-1 și Cp = 9,9 × 10-43 m6s-1. Recombinarea Auger reprezintă mecanismul dominant de pierdere la densitate mare în aceste regiuni; o formă comună este \[ R_{\mathrm{Auger}} = C_n\,n^2 p + C_p\,p^2 n, \], astfel încât rata crește rapid atunci când concentrațiile de purtători sunt mari, așa cum este cazul în straturile puternic dopate, adiacente contactelor, în timpul injecției. Includerea pierderilor Auger aici previne acumularea nejustificată de purtători la contacte și asigură un comportament realist al tensiunii și al curentului atunci când dispozitivul este solicitat să funcționeze la o injecție mare.Recombinarea este activată la nivelul fiecărei regiuni. În emițătorul n+ și în stratul de blocare a purtătorilor p+, puternic dopate, este activată recombinarea Auger (butonul Auger este dezactivat în ?? și ??), cu coeficienții Cn = 2,8 × 10-43 m6s-1 și Cp = 9,9 × 10-43 m6s-1. Recombinarea Auger reprezintă mecanismul dominant de pierdere la densitate mare în aceste regiuni; o formă comună este \[ R_{\mathrm{Auger}} = C_n\,n^2 p + C_p\,p^2 n, \], astfel încât rata crește rapid atunci când concentrațiile de purtători sunt mari, așa cum este cazul în straturile puternic dopate, adiacente contactelor, în timpul injecției. Includerea pierderilor Auger aici previne acumularea nejustificată de purtători la contacte și asigură un comportament realist al tensiunii și al curentului atunci când dispozitivul este solicitat să funcționeze la o injecție mare.

În baza semiconductorului de tip p, recombinarea este tratată ca fiind limitată de durata de viață, prin intermediul capcanelor Shockley–Read–Hall (SRH), utilizând modelul de echilibru al capcanelor SRH (activat în ??). Energia capcanelor este setată la jumătatea benzii interzise (Et relativ la Eg/2 = 0), cu o densitate a capcanelor de Nt = 2×1019 m-3 și secțiuni eficace de captare de σn = σp = 1×10-20 m2. În această formulare de echilibru, secțiunile eficace de captare determină coeficienții de captare a purtătorilor \(c_n = \sigma_n v_{\mathrm{th}}\) și \(c_p = \sigma_p v_{\mathrm{th}}\), unde \(v_{\mathrm{th}}\) reprezintă viteza termică. Duratele de viață corespunzătoare ale electronilor și ale găurilor sunt, prin urmare, \[ \tau_n = \frac{1}{\sigma_n v_{\mathrm{th}} N_t}, \qquad \tau_p = \frac{1}{\sigma_p v_{\mathrm{th}} N_t}, \], legând direct parametrii interfeței grafice cu durata de viață efectivă în volum. Rata de recombinare SRH rezultată are forma standard \[ R_{\mathrm{SRH}} = \frac{np - n_i^2}{\tau_p (n+n_1) + \tau_n (p+p_1)}, \], unde \(n_1\) și \(p_1\) sunt determinate de nivelul de energie al capcanelor \(E_t\). Deoarece volumul generează cea mai mare parte a fotocurentului, recombinarea SRH în baza semiconductorului este mecanismul principal care controlează Voc în acest tutorial, în timp ce pierderile Auger sunt limitate în principal la regiunile de suprafață puternic dopate. O discuție detaliată a teoriei SRH este prezentată în Recombinarea Shockley–Read–Hall, motivația fizică pentru includerea capcanelor în De ce sunt necesare capcanele și formularea completă în condiții de non-echilibru în Modelarea dinamică (în condiții de non-echilibru) SRH.În baza semiconductorului de tip p, recombinarea este tratată ca fiind limitată de durata de viață, prin intermediul capcanelor Shockley–Read–Hall (SRH), utilizând modelul de echilibru al capcanelor SRH (activat în ??). Energia capcanelor este setată la jumătatea benzii interzise (Et relativ la Eg/2 = 0), cu o densitate a capcanelor de Nt = 2×1019 m-3 și secțiuni eficace de captare de σn = σp = 1×10-20 m2. În această formulare de echilibru, secțiunile eficace de captare determină coeficienții de captare a purtătorilor \(c_n = \sigma_n v_{\mathrm{th}}\) și \(c_p = \sigma_p v_{\mathrm{th}}\), unde \(v_{\mathrm{th}}\) reprezintă viteza termică. Duratele de viață corespunzătoare ale electronilor și ale găurilor sunt, prin urmare, \[ \tau_n = \frac{1}{\sigma_n v_{\mathrm{th}} N_t}, \qquad \tau_p = \frac{1}{\sigma_p v_{\mathrm{th}} N_t}, \], legând direct parametrii interfeței grafice cu durata de viață efectivă în volum. Rata de recombinare SRH rezultată are forma standard \[ R_{\mathrm{SRH}} = \frac{np - n_i^2}{\tau_p (n+n_1) + \tau_n (p+p_1)}, \], unde \(n_1\) și \(p_1\) sunt determinate de nivelul de energie al capcanelor \(E_t\). Deoarece volumul generează cea mai mare parte a fotocurentului, recombinarea SRH în baza semiconductorului este mecanismul principal care controlează Voc în acest tutorial, în timp ce pierderile Auger sunt limitate în principal la regiunile de suprafață puternic dopate. O discuție detaliată a teoriei SRH este prezentată în Recombinarea Shockley–Read–Hall, motivația fizică pentru includerea capcanelor în De ce sunt necesare capcanele și formularea completă în condiții de non-echilibru în Modelarea dinamică (în condiții de non-echilibru) SRH.

5. Profilul generării optice.5. Profilul generării optice.

Această demonstrație utilizează un calcul optic unidimensional pentru a genera un termen sursă dependent de adâncime, necesar pentru rezolvarea ecuațiilor de drift-difuzie. În practică, modelul optic calculează modul în care spectrul incident AM1.5 se propagă în siliciu, cât de multă energie este absorbită în funcție de lungimea de undă și de adâncime și transformă acea energie absorbită într-o rată de generare a perechilor electron-gaură. Într-o celulă solară din siliciu, profilul optic influențează în mare măsură valoarea Jsc, în timp ce Voc este determinat de echilibrul dintre generare și recombinare.Această demonstrație utilizează un calcul optic unidimensional pentru a genera un termen sursă dependent de adâncime, necesar pentru rezolvarea ecuațiilor de drift-difuzie. În practică, modelul optic calculează modul în care spectrul incident AM1.5 se propagă în siliciu, cât de multă energie este absorbită în funcție de lungimea de undă și de adâncime și transformă acea energie absorbită într-o rată de generare a perechilor electron-gaură. Într-o celulă solară din siliciu, profilul optic influențează în mare măsură valoarea Jsc, în timp ce Voc este determinat de echilibrul dintre generare și recombinare.

Pentru a vizualiza (și a regenera) soluția optică, accesați fila „Optică” din fereastra principală și faceți clic pe „Matrice de transfer”. Aceasta va deschide editorul de simulare optică. Apăsați butonul albastru „Rulează simularea optică” (iconița de redare) pentru a calcula câmpul optic și a actualiza graficele (vezi ??).Pentru a vizualiza (și a regenera) soluția optică, accesați fila „Optică” din fereastra principală și faceți clic pe „Matrice de transfer”. Aceasta va deschide editorul de simulare optică. Apăsați butonul albastru „Rulează simularea optică” (iconița de redare) pentru a calcula câmpul optic și a actualiza graficele (vezi ??).

Optical simulation editor showing photon distribution versus wavelength and depth for the polycrystalline silicon solar cell
Editor de simulare optică (metoda matricei de transfer) care afișează distribuția fotonilor în funcție de lungimea de undă și de adâncime pentru celula de siliciu policristalin. După ce se apasă butonul albastru de pornire, harta de culori se actualizează pentru a arăta modul în care câmpul optic se atenuează în interiorul dispozitivului.Editor de simulare optică (metoda matricei de transfer) care afișează distribuția fotonilor în funcție de lungimea de undă și de adâncime pentru celula de siliciu policristalin. După ce se apasă butonul albastru de pornire, harta de culori se actualizează pentru a arăta modul în care câmpul optic se atenuează în interiorul dispozitivului.

Graficul din ?? reprezintă o hartă a lungimii de undă în funcție de adâncime. Axa orizontală indică adâncimea în interiorul dispozitivului (etichetată ca poziție y), iar axa verticală reprezintă lungimea de undă. Culorile vii, apropiate de suprafața iluminată, indică o concentrație mare de fotoni; diminuarea rapidă odată cu adâncimea arată că lumina este absorbită pe măsură ce se propagă în siliciu.Graficul din ?? reprezintă o hartă a lungimii de undă în funcție de adâncime. Axa orizontală indică adâncimea în interiorul dispozitivului (etichetată ca poziție y), iar axa verticală reprezintă lungimea de undă. Culorile vii, apropiate de suprafața iluminată, indică o concentrație mare de fotoni; diminuarea rapidă odată cu adâncimea arată că lumina este absorbită pe măsură ce se propagă în siliciu.

În cazul siliciului policristalin, acest comportament, în care absorbția este mai intensă la început, este de așteptat. Siliciul absoarbe puternic la lungimi de undă mai scurte, astfel încât fotonii din spectrul albastru/vizibil sunt epuizați foarte repede în apropierea suprafeței frontale, în timp ce lungimile de undă mai mari penetrează mai adânc înainte de a fi absorbiți. Prin urmare, ar trebui să analizați diagrama de jos în sus: lungimile de undă scurte se atenuează în apropierea suprafeței frontale; lungimile de undă mai mari se extind mai adânc. La lungimi de undă de aproximativ 1,1 µm sau mai mari, energia fotonilor este mai mică decât banda de energie a siliciului, astfel încât acești fotoni nu contribuie la generarea de purtători de sarcină și au o contribuție redusă la curentul fotovoltaic, chiar dacă sunt prezenți în spectru.În cazul siliciului policristalin, acest comportament, în care absorbția este mai intensă la început, este de așteptat. Siliciul absoarbe puternic la lungimi de undă mai scurte, astfel încât fotonii din spectrul albastru/vizibil sunt epuizați foarte repede în apropierea suprafeței frontale, în timp ce lungimile de undă mai mari penetrează mai adânc înainte de a fi absorbiți. Prin urmare, ar trebui să analizați diagrama de jos în sus: lungimile de undă scurte se atenuează în apropierea suprafeței frontale; lungimile de undă mai mari se extind mai adânc. La lungimi de undă de aproximativ 1,1 µm sau mai mari, energia fotonilor este mai mică decât banda de energie a siliciului, astfel încât acești fotoni nu contribuie la generarea de purtători de sarcină și au o contribuție redusă la curentul fotovoltaic, chiar dacă sunt prezenți în spectru.

Editorul optic oferă mai multe file, deoarece „densitatea fotonilor” nu este același lucru cu „rata de generare”. Vizualizarea distribuției fotonilor (prezentată mai sus) vă arată unde există câmpul optic. Filele „Distribuția fotonilor absorbiți” și „Rata de generare” sunt cele care contează pentru modelul electric: harta fotonilor absorbiți este transformată într-o rată de generare a perechilor electron-gaură, care depinde de adâncime, și aceasta reprezintă termenul sursă injectat în ecuațiile de drift-difuzie. Pentru această celulă, profilul rezultat al generării atinge un vârf în apropierea suprafeței frontale și scade spre bază, ceea ce este în concordanță cu un dispozitiv cu joncțiune n+/p iluminată din față.Editorul optic oferă mai multe file, deoarece „densitatea fotonilor” nu este același lucru cu „rata de generare”. Vizualizarea distribuției fotonilor (prezentată mai sus) vă arată unde există câmpul optic. Filele „Distribuția fotonilor absorbiți” și „Rata de generare” sunt cele care contează pentru modelul electric: harta fotonilor absorbiți este transformată într-o rată de generare a perechilor electron-gaură, care depinde de adâncime, și aceasta reprezintă termenul sursă injectat în ecuațiile de drift-difuzie. Pentru această celulă, profilul rezultat al generării atinge un vârf în apropierea suprafeței frontale și scade spre bază, ceea ce este în concordanță cu un dispozitiv cu joncțiune n+/p iluminată din față.

6. Executarea simulării, generarea curbelor caracteristică tensiune-curent (JV) și extragerea parametrilor.6. Executarea simulării, generarea curbelor caracteristică tensiune-curent (JV) și extragerea parametrilor.

Odată ce structura dispozitivului, parametrii electrici și metoda de generare optică sunt definite, simularea poate fi lansată direct din fereastra principală. Faceți clic pe butonul „Rulează simularea” din bara de instrumente pentru a porni programul de calcul. În timpul execuției, progresul și informațiile privind convergența programului de calcul sunt afișate în fereastra terminal (vezi ??).Odată ce structura dispozitivului, parametrii electrici și metoda de generare optică sunt definite, simularea poate fi lansată direct din fereastra principală. Faceți clic pe butonul „Rulează simularea” din bara de instrumente pentru a porni programul de calcul. În timpul execuției, progresul și informațiile privind convergența programului de calcul sunt afișate în fereastra terminal (vezi ??).

Deși rezultatul afișat în terminal pare detaliat, acesta respectă o structură clară. Pentru fiecare punct de polarizare, tensiunea aplicată la contactul superior este listată mai întâi, urmată de densitatea de curent rezultată. În condiții de iluminare, curentul este inițial negativ, indicând generarea de energie. Pe măsură ce tensiunea aplicată este mărită, magnitudinea curentului scade până când atinge valoarea zero la tensiunea de circuit deschis. Dincolo de acest punct, curentul devine pozitiv, corespunzând funcționării diodei în polarizare directă. Rezultatul afișat în terminal raportează, de asemenea, tensiunea și curentul la contactul inferior, reziduul soluției (eroarea) și timpul necesar pentru a converge fiecare pas de polarizare. Reziduuri mici indică faptul că ecuațiile cuplate de drift-difuzie și Poisson sunt rezolvate cu precizie.Deși rezultatul afișat în terminal pare detaliat, acesta respectă o structură clară. Pentru fiecare punct de polarizare, tensiunea aplicată la contactul superior este listată mai întâi, urmată de densitatea de curent rezultată. În condiții de iluminare, curentul este inițial negativ, indicând generarea de energie. Pe măsură ce tensiunea aplicată este mărită, magnitudinea curentului scade până când atinge valoarea zero la tensiunea de circuit deschis. Dincolo de acest punct, curentul devine pozitiv, corespunzând funcționării diodei în polarizare directă. Rezultatul afișat în terminal raportează, de asemenea, tensiunea și curentul la contactul inferior, reziduul soluției (eroarea) și timpul necesar pentru a converge fiecare pas de polarizare. Reziduuri mici indică faptul că ecuațiile cuplate de drift-difuzie și Poisson sunt rezolvate cu precizie.

Terminal output showing solver progress during a JV sweep
Rezultatele obținute de la programul de rezolvare în timpul unei scanări JV. Fiecare linie corespunde unui punct de polarizare, indicând tensiunea aplicată, densitatea de curent, eroarea reziduală a programului de rezolvare și timpul de convergență.Rezultatele obținute de la programul de rezolvare în timpul unei scanări JV. Fiecare linie corespunde unui punct de polarizare, indicând tensiunea aplicată, densitatea de curent, eroarea reziduală a programului de rezolvare și timpul de convergență.
Output tab showing simulation result files including jv.csv and siminfo.dat
După finalizarea simulării, va apărea fila „Rezultate”, care va afișa fișierele generate. Fișierele principale includ jv.csv și siminfo.dat.După finalizarea simulării, va apărea fila „Rezultate”, care va afișa fișierele generate. Fișierele principale includ jv.csv și siminfo.dat.
Current density versus voltage (JV) curve for the polycrystalline silicon solar cell
Curba caracteristică obținută prin deschiderea jv.csv. Curba indică un curent negativ la tensiune scăzută, o valoare de curent zero la Voc și o conducție directă la o tensiune mai mare.Curba caracteristică obținută prin deschiderea jv.csv. Curba indică un curent negativ la tensiune scăzută, o valoare de curent zero la Voc și o conducție directă la o tensiune mai mare.
Simulation information panel showing extracted solar-cell performance metrics
S-a deschis fereastra cu informații despre simulare, accesată din siminfo.dat, care afișează parametrii extrași ai dispozitivului, cum ar fi Voc, Jsc, factorul de umplere și eficiența.S-a deschis fereastra cu informații despre simulare, accesată din siminfo.dat, care afișează parametrii extrași ai dispozitivului, cum ar fi Voc, Jsc, factorul de umplere și eficiența.

Pentru a verifica caracteristicile electrice, deschideți fila „Ieșire” și faceți dublu clic pe jv.csv. Aceasta va afișa curba densității de curent – tensiune (JV) (vezi ??). Curba JV reprezintă principalul indicator al comportamentului dispozitivului: aceasta ar trebui să treacă prin curentul de scurtcircuit la tensiune zero și să intersecteze axa curentului la tensiunea de circuit deschis.Pentru a verifica caracteristicile electrice, deschideți fila „Ieșire” și faceți dublu clic pe jv.csv. Aceasta va afișa curba densității de curent – tensiune (JV) (vezi ??). Curba JV reprezintă principalul indicator al comportamentului dispozitivului: aceasta ar trebui să treacă prin curentul de scurtcircuit la tensiune zero și să intersecteze axa curentului la tensiunea de circuit deschis.

Făcând dublu clic pe siminfo.dat, se deschide fereastra cu informații despre simulare (vezi ??), care afișează indicatorii de performanță extrași, inclusiv factorul de umplere, eficiența conversiei de putere, punctul de putere maximă, Voc și Jsc. Sunt enumerate, de asemenea, și alte valori diagnostice, cum ar fi densitățile de purtători liberi la circuit deschis, care sunt utile pentru interpretarea comportamentului limitat de recombinare.Făcând dublu clic pe siminfo.dat, se deschide fereastra cu informații despre simulare (vezi ??), care afișează indicatorii de performanță extrași, inclusiv factorul de umplere, eficiența conversiei de putere, punctul de putere maximă, Voc și Jsc. Sunt enumerate, de asemenea, și alte valori diagnostice, cum ar fi densitățile de purtători liberi la circuit deschis, care sunt utile pentru interpretarea comportamentului limitat de recombinare.

O regulă practică este să se examineze întotdeauna curba JV înainte de a interpreta valorile numerice. Dacă curba JV nu traversează în mod clar punctele de scurtcircuit și de circuit deschis, sau dacă curentul are un semn sau o formă neașteptate, valorile derivate în siminfo.dat vor fi, de asemenea, nesigure. În practică, examinarea vizuală a curbei JV este cea mai rapidă metodă de a identifica problemele legate de configurație sau de modelare.O regulă practică este să se examineze întotdeauna curba JV înainte de a interpreta valorile numerice. Dacă curba JV nu traversează în mod clar punctele de scurtcircuit și de circuit deschis, sau dacă curentul are un semn sau o formă neașteptate, valorile derivate în siminfo.dat vor fi, de asemenea, nesigure. În practică, examinarea vizuală a curbei JV este cea mai rapidă metodă de a identifica problemele legate de configurație sau de modelare.

7. Analizarea imaginilor interne: benzi și niveluri cvasi-Fermi.7. Analizarea imaginilor interne: benzi și niveluri cvasi-Fermi.

În timpul unei simulări complete de tip JV, OghmaNano salvează soluția internă completă pentru fiecare punct de polarizare în directorul de instantanee. Aceste fișiere de instantanee conțin starea internă a dispozitivului – limitele benzilor, nivelurile quasi-Fermi, densitățile purtătorilor de sarcină, curenții și cantitățile aferente – și reprezintă cea mai directă modalitate de a verifica ce face algoritmul de rezolvare în interiorul structurii, în loc să se deducă comportamentul doar din curba JV.În timpul unei simulări complete de tip JV, OghmaNano salvează soluția internă completă pentru fiecare punct de polarizare în directorul de instantanee. Aceste fișiere de instantanee conțin starea internă a dispozitivului – limitele benzilor, nivelurile quasi-Fermi, densitățile purtătorilor de sarcină, curenții și cantitățile aferente – și reprezintă cea mai directă modalitate de a verifica ce face algoritmul de rezolvare în interiorul structurii, în loc să se deducă comportamentul doar din curba JV.

Deschideți fila „Output”, localizați folderul cu capturi de ecran și faceți dublu clic pe el pentru a deschide vizualizatorul de capturi de ecran. Vizualizatorul este o fereastră interactivă de graficare, care permite suprapunerea mai multor variabile interne pe aceleași axe și vă permite să parcurgeți punctele de polarizare salvate folosind glisorul de tensiune.Deschideți fila „Output”, localizați folderul cu capturi de ecran și faceți dublu clic pe el pentru a deschide vizualizatorul de capturi de ecran. Vizualizatorul este o fereastră interactivă de graficare, care permite suprapunerea mai multor variabile interne pe aceleași axe și vă permite să parcurgeți punctele de polarizare salvate folosind glisorul de tensiune.

Pentru a reproduce diagrama de bandă/nivelului cvasi-Fermi utilizată în acest tutorial, adăugați patru linii folosind butonul „+”. În secțiunea „Fișier pentru diagramă”, selectați, în ordine, Ec.csv, Ev.csv, Fn.csv și Fp.csv. Acestea corespund marginii benzii de conducție (Ec), marginii benzii de valență (Ev), nivelului cvasi-Fermi al electronilor (Fn) și nivelului cvasi-Fermi al golurilor (Fp).Pentru a reproduce diagrama de bandă/nivelului cvasi-Fermi utilizată în acest tutorial, adăugați patru linii folosind butonul „+”. În secțiunea „Fișier pentru diagramă”, selectați, în ordine, Ec.csv, Ev.csv, Fn.csv și Fp.csv. Acestea corespund marginii benzii de conducție (Ec), marginii benzii de valență (Ev), nivelului cvasi-Fermi al electronilor (Fn) și nivelului cvasi-Fermi al golurilor (Fp).

Band edges (Ec, Ev) and quasi-Fermi levels (Fn, Fp) at short-circuit conditions for the polycrystalline silicon solar cell
Vizualizarea capturilor de ecran în apropierea unui scurtcircuit: Ec, Ev, Fn și Fp.Vizualizarea capturilor de ecran în apropierea unui scurtcircuit: Ec, Ev, Fn și Fp.
Band edges (Ec, Ev) and quasi-Fermi levels (Fn, Fp) at open-circuit voltage for the polycrystalline silicon solar cell
Vizualizarea imaginii la apropierea circuitului deschis: Ec, Ev, Fn și Fp.Vizualizarea imaginii la apropierea circuitului deschis: Ec, Ev, Fn și Fp.

Utilizați glisorul de tensiune pentru a parcurge intervalul de variație al tensiunii în circuitul JV, de la scurtcircuit la circuit deschis, și observați modul în care evoluează energiile interne pe măsură ce curentul extras este redus. În cazul scurtcircuitului (vezi ??), dispozitivul funcționează într-un regim de extracție a curentului: purtătorii fotogenerați sunt eliminați prin intermediul contactelor selective și trebuie menținută o forță de conducere finită. În forma de drift-difuzie, curenții de electroni și găuri sunt dați de \[ J_n = \frac{\sigma_n}{q}\,\nabla E_{Fn}, \qquad J_p = -\frac{\sigma_p}{q}\,\nabla E_{Fp}, \], astfel încât un curent terminal nenul necesită un gradient spațial în cel puțin unul dintre nivelurile quasi-Fermi. În structurile cu contacte selective, acest gradient nu trebuie să fie distribuit în mod egal: un nivel quasi-Fermi poate rămâne relativ plat (de exemplu, dacă este puternic fixat de un contact ohmic cu purtători majoritari), în timp ce celălalt suportă cea mai mare parte a variației forței de conducere. Nu este necesar ca marginile benzilor să fie plate și, în general, prezintă o curbură pronunțată în apropierea regiunilor puternic dopate și a contactelor.Utilizați glisorul de tensiune pentru a parcurge intervalul de variație al tensiunii în circuitul JV, de la scurtcircuit la circuit deschis, și observați modul în care evoluează energiile interne pe măsură ce curentul extras este redus. În cazul scurtcircuitului (vezi ??), dispozitivul funcționează într-un regim de extracție a curentului: purtătorii fotogenerați sunt eliminați prin intermediul contactelor selective și trebuie menținută o forță de conducere finită. În forma de drift-difuzie, curenții de electroni și găuri sunt dați de \[ J_n = \frac{\sigma_n}{q}\,\nabla E_{Fn}, \qquad J_p = -\frac{\sigma_p}{q}\,\nabla E_{Fp}, \], astfel încât un curent terminal nenul necesită un gradient spațial în cel puțin unul dintre nivelurile quasi-Fermi. În structurile cu contacte selective, acest gradient nu trebuie să fie distribuit în mod egal: un nivel quasi-Fermi poate rămâne relativ plat (de exemplu, dacă este puternic fixat de un contact ohmic cu purtători majoritari), în timp ce celălalt suportă cea mai mare parte a variației forței de conducere. Nu este necesar ca marginile benzilor să fie plate și, în general, prezintă o curbură pronunțată în apropierea regiunilor puternic dopate și a contactelor.

Pe măsură ce tensiunea aplicată crește spre starea de circuit deschis, curentul net la borne scade, iar soluția se apropie de o stare staționară cu curent zero. În interiorul dispozitivului, nivelurile quasi-Fermi devin aproximativ plane, deoarece atât curentul de electroni, cât și cel de găuri dispar \[ J_n \approx 0, \qquad J_p \approx 0, \], în timp ce marginile benzilor de conducție și de valență rămân, în general, curbate, datorită electrostaticii inerente, rezultată din gradienții de dopare, sarcina spațială și selectivitatea contactului. În dispozitivele cu contacte selective, pot persista mici abateri de la planeitatea perfectă a nivelurilor quasi-Fermi în straturile limită înguste, adiacente contactelor care blochează purtătorii; acestea reflectă condițiile limită de flux zero pentru speciile de purtători blocate, mai degrabă decât fluxul de curent. În starea de circuit deschis (vezi ??), fotogenerarea este echilibrată de recombinare în tot dispozitivul, iar separarea dintre nivelurile quasi-Fermi ale electronilor și ale găurilor în volum \[ qV_{\mathrm{oc}} = E_{Fn} - E_{Fp}, \] reprezintă originea microscopică a tensiunii de circuit deschis raportată în siminfo.dat. Când se trece de la starea de scurtcircuit la starea de circuit deschis folosind cursorul, principalul indicator de urmărit este relaxarea gradienților care determină transportul în interiorul dispozitivului, în timp ce separarea nivelurilor quasi-Fermi persistă.Pe măsură ce tensiunea aplicată crește spre starea de circuit deschis, curentul net la borne scade, iar soluția se apropie de o stare staționară cu curent zero. În interiorul dispozitivului, nivelurile quasi-Fermi devin aproximativ plane, deoarece atât curentul de electroni, cât și cel de găuri dispar \[ J_n \approx 0, \qquad J_p \approx 0, \], în timp ce marginile benzilor de conducție și de valență rămân, în general, curbate, datorită electrostaticii inerente, rezultată din gradienții de dopare, sarcina spațială și selectivitatea contactului. În dispozitivele cu contacte selective, pot persista mici abateri de la planeitatea perfectă a nivelurilor quasi-Fermi în straturile limită înguste, adiacente contactelor care blochează purtătorii; acestea reflectă condițiile limită de flux zero pentru speciile de purtători blocate, mai degrabă decât fluxul de curent. În starea de circuit deschis (vezi ??), fotogenerarea este echilibrată de recombinare în tot dispozitivul, iar separarea dintre nivelurile quasi-Fermi ale electronilor și ale găurilor în volum \[ qV_{\mathrm{oc}} = E_{Fn} - E_{Fp}, \] reprezintă originea microscopică a tensiunii de circuit deschis raportată în siminfo.dat. Când se trece de la starea de scurtcircuit la starea de circuit deschis folosind cursorul, principalul indicator de urmărit este relaxarea gradienților care determină transportul în interiorul dispozitivului, în timp ce separarea nivelurilor quasi-Fermi persistă.

8. Curbe caracteristice tensiune-curent (S-V).8. Curbe caracteristice tensiune-curent (S-V).

Măsurătorile Suns–Voc investighează modul în care tensiunea în circuit deschis variază în funcție de intensitatea luminii. Deoarece Voc este determinată de separarea nivelurilor cvasi-Fermi ale electronilor și ale golurilor, dependența sa de intensitatea luminii oferă informații directe despre principalele mecanisme de recombinare din dispozitiv. În principiu, o curbă Suns–Voc poate fi construită prin efectuarea unui număr mare de măsurători JV (curent-tensiune) în condiții de iluminare și prin determinarea valorii Voc pentru fiecare intensitate. În loc să se construiască o secvență de curbe JV și să se determine manual valoarea Voc, OghmaNano oferă un mod dedicat de simulare Suns–Voc. Pentru a activa această funcție, deschideți fila de tip „Simulare” în fereastra principală (vezi ??) și selectați Suns–Voc. Aceasta schimbă modul de funcționare al algoritmului, trecând de la o scanare a tensiunii la o scanare a intensității, efectuată în mod explicit în circuit deschis.Măsurătorile Suns–Voc investighează modul în care tensiunea în circuit deschis variază în funcție de intensitatea luminii. Deoarece Voc este determinată de separarea nivelurilor cvasi-Fermi ale electronilor și ale golurilor, dependența sa de intensitatea luminii oferă informații directe despre principalele mecanisme de recombinare din dispozitiv. În principiu, o curbă Suns–Voc poate fi construită prin efectuarea unui număr mare de măsurători JV (curent-tensiune) în condiții de iluminare și prin determinarea valorii Voc pentru fiecare intensitate. În loc să se construiască o secvență de curbe JV și să se determine manual valoarea Voc, OghmaNano oferă un mod dedicat de simulare Suns–Voc. Pentru a activa această funcție, deschideți fila de tip „Simulare” în fereastra principală (vezi ??) și selectați Suns–Voc. Aceasta schimbă modul de funcționare al algoritmului, trecând de la o scanare a tensiunii la o scanare a intensității, efectuată în mod explicit în circuit deschis.

După ce ați selectat Suns–Voc, dați clic pe „Rulează simularea”. Pentru fiecare nivel de iluminare, programul ajustează tensiunea la borne până când curentul net este zero, calculând astfel direct punctul de funcționare în circuit deschis. Datele rezultate sunt salvate automat pe disc și pot fi vizualizate în fila „Ieșire”. Printre fișierele generate se află suns_voc.csv, care conține tensiunea în circuit deschis în funcție de intensitatea luminii. Făcând dublu clic pe acest fișier, se deschide graficul Voc–intensitate prezentat în ??.După ce ați selectat Suns–Voc, dați clic pe „Rulează simularea”. Pentru fiecare nivel de iluminare, programul ajustează tensiunea la borne până când curentul net este zero, calculând astfel direct punctul de funcționare în circuit deschis. Datele rezultate sunt salvate automat pe disc și pot fi vizualizate în fila „Ieșire”. Printre fișierele generate se află suns_voc.csv, care conține tensiunea în circuit deschis în funcție de intensitatea luminii. Făcând dublu clic pe acest fișier, se deschide graficul Voc–intensitate prezentat în ??.

Simulation type ribbon showing Suns-Voc mode
Tipul de bandă „Simulare”. Selectați „Suns–Voc” pentru a activa simulările Voc care depind de intensitate.Tipul de bandă „Simulare”. Selectați „Suns–Voc” pentru a activa simulările Voc care depind de intensitate.
Output directory after running Suns-Voc simulation
Directorul de ieșire după rularea unei simulări Suns–Voc, care afișează fișierele de date nou generate, dependente de intensitate.Directorul de ieșire după rularea unei simulări Suns–Voc, care afișează fișierele de date nou generate, dependente de intensitate.
Voc versus light intensity from 0.1 to 1.1 suns
Relația dintre VOC și intensitatea luminii, variind de la aproximativ 0,1 până la 1,1 unități solare.Relația dintre VOC și intensitatea luminii, variind de la aproximativ 0,1 până la 1,1 unități solare.

La o intensitate luminoasă scăzută, Voc crește rapid odată cu intensitatea luminii, ceea ce este în concordanță cu dependența logaritmică a distanței dintre nivelurile quasi-Fermi față de densitatea purtătorilor de sarcină. Pe măsură ce intensitatea luminoasă crește, panta curbei Voc–intensitate scade, indicând faptul că recombinarea limitează din ce în ce mai mult creșterea ulterioară a tensiunii. Pentru a evidenția mai clar această tranziție, extindeți intervalul de intensitate luminoasă la valori mai mari. Deschideți editorul Suns–Voc din bara de instrumente „Editors” și creșteți intensitatea maximă de la 1,1 la 100 de unități solare, apoi reluați simularea.La o intensitate luminoasă scăzută, Voc crește rapid odată cu intensitatea luminii, ceea ce este în concordanță cu dependența logaritmică a distanței dintre nivelurile quasi-Fermi față de densitatea purtătorilor de sarcină. Pe măsură ce intensitatea luminoasă crește, panta curbei Voc–intensitate scade, indicând faptul că recombinarea limitează din ce în ce mai mult creșterea ulterioară a tensiunii. Pentru a evidenția mai clar această tranziție, extindeți intervalul de intensitate luminoasă la valori mai mari. Deschideți editorul Suns–Voc din bara de instrumente „Editors” și creșteți intensitatea maximă de la 1,1 la 100 de unități solare, apoi reluați simularea.

Editors ribbon highlighting Suns-Voc editor
Bara de instrumente a editorului, care oferă acces la editorul Suns–Voc.Bara de instrumente a editorului, care oferă acces la editorul Suns–Voc.
Suns-Voc editor with stop intensity set to 100 suns
Editorul Suns–Voc, cu intensitatea maximă setată la 100 de unități solare.Editorul Suns–Voc, cu intensitatea maximă setată la 100 de unități solare.

Repetați simularea și deschideți din nou suns_voc.csv. Domeniul extins de iluminare dezvăluie comportamentul Voc la intensitate ridicată.Repetați simularea și deschideți din nou suns_voc.csv. Domeniul extins de iluminare dezvăluie comportamentul Voc la intensitate ridicată.

Voc versus light intensity up to 100 suns
Compararea dintre VOC și intensitatea luminoasă, până la echivalentul a 100 de sori, arată o saturație clară la intensități ridicate.Compararea dintre VOC și intensitatea luminoasă, până la echivalentul a 100 de sori, arată o saturație clară la intensități ridicate.
Total device charge versus light intensity
Cantitatea totală de sarcină electrică stocată în dispozitiv, în funcție de intensitatea luminii.Cantitatea totală de sarcină electrică stocată în dispozitiv, în funcție de intensitatea luminii.
Effective recombination time versus light intensity
Relația dintre timpul necesar pentru recombinare și intensitatea luminii.Relația dintre timpul necesar pentru recombinare și intensitatea luminii.

Pe măsură ce nivelul de iluminare crește, densitatea totală a purtătorilor de sarcină în exces din dispozitiv se mărește. În condiții de circuit deschis, această sarcină trebuie să se recombine local, astfel încât rata de recombinare în starea staționară crește odată cu densitatea purtătorilor. Pentru procesele de recombinare de tip bandă-la-bandă și asistate de defecte, rata de recombinare este aproximativ proporțională cu R ∝ n p, în timp ce recombinarea Auger introduce un termen suplimentar cu densitate mare: RAuger ∝ n2p + np2. Ca rezultat, durata de viață efectivă a purtătorilor, τeff = Δn / R, scade pe măsură ce iluminarea crește.Pe măsură ce nivelul de iluminare crește, densitatea totală a purtătorilor de sarcină în exces din dispozitiv se mărește. În condiții de circuit deschis, această sarcină trebuie să se recombine local, astfel încât rata de recombinare în starea staționară crește odată cu densitatea purtătorilor. Pentru procesele de recombinare de tip bandă-la-bandă și asistate de defecte, rata de recombinare este aproximativ proporțională cu R ∝ n p, în timp ce recombinarea Auger introduce un termen suplimentar cu densitate mare: RAuger ∝ n2p + np2. Ca rezultat, durata de viață efectivă a purtătorilor, τeff = Δn / R, scade pe măsură ce iluminarea crește.

Tensiunea în circuit deschis este determinată de diferența dintre nivelurile cvasi-Fermi, qVoc = EFn - EFp, iar pentru un semiconductor nedegenerat, aceasta poate fi exprimată astfel: Voc = (kT/q) ln(n p / ni2). Intensificarea iluminării crește densitatea purtătorilor de sarcină și, prin urmare, crește și Voc, dar doar într-o manieră logaritmică. Odată ce recombinarea se accelerează suficient, creșterile ulterioare ale densității purtătorilor de sarcină produc câștiguri din ce în ce mai mici în ceea ce privește diferența dintre nivelurile cvasi-Fermi.Tensiunea în circuit deschis este determinată de diferența dintre nivelurile cvasi-Fermi, qVoc = EFn - EFp, iar pentru un semiconductor nedegenerat, aceasta poate fi exprimată astfel: Voc = (kT/q) ln(n p / ni2). Intensificarea iluminării crește densitatea purtătorilor de sarcină și, prin urmare, crește și Voc, dar doar într-o manieră logaritmică. Odată ce recombinarea se accelerează suficient, creșterile ulterioare ale densității purtătorilor de sarcină produc câștiguri din ce în ce mai mici în ceea ce privește diferența dintre nivelurile cvasi-Fermi.

Această competiție dintre generare și recombinare determină saturarea valorii Voc la o iluminare intensă. Tensiunea maximă rămâne sub limita de bandă a siliciului (Eg = 1,12 eV), deoarece recombinarea împiedică nivelurile quasi-Fermi ale electronilor și ale golurilor să atingă simultan marginile benzii. Prin urmare, diferența Eg/q − Voc reprezintă pierderea intrinsecă de tensiune cauzată de recombinare în condiții de injecție intensă pentru acest dispozitiv.Această competiție dintre generare și recombinare determină saturarea valorii Voc la o iluminare intensă. Tensiunea maximă rămâne sub limita de bandă a siliciului (Eg = 1,12 eV), deoarece recombinarea împiedică nivelurile quasi-Fermi ale electronilor și ale golurilor să atingă simultan marginile benzii. Prin urmare, diferența Eg/q − Voc reprezintă pierderea intrinsecă de tensiune cauzată de recombinare în condiții de injecție intensă pentru acest dispozitiv.