Simulare a stratului antireflexiv (FDTD): tutorial despre filme subțiri unidimensionale.Simulare a stratului antireflexiv (FDTD): tutorial despre filme subțiri unidimensionale.
1. Introducere1. Introducere
De fiecare dată când lumina întâlnește o suprafață de separare între două materiale cu indici de refracție diferiți, o parte din lumină este transmisă, iar o parte este reflectată. Acesta este motivul pentru care suprafețele de sticlă neacoperită par adesea lucioase, chiar și atunci când sticla în sine este transparentă. Un strat antireflex (AR) este o peliculă optică subțire, concepută pentru a reduce această reflexie nedorită și, astfel, pentru a crește cantitatea de lumină transmisă.De fiecare dată când lumina întâlnește o suprafață de separare între două materiale cu indici de refracție diferiți, o parte din lumină este transmisă, iar o parte este reflectată. Acesta este motivul pentru care suprafețele de sticlă neacoperită par adesea lucioase, chiar și atunci când sticla în sine este transparentă. Un strat antireflex (AR) este o peliculă optică subțire, concepută pentru a reduce această reflexie nedorită și, astfel, pentru a crește cantitatea de lumină transmisă.
Ideea de bază este prezentată în ??. În loc să încercăm să eliminăm reflexia la o singură interfață, adăugăm un strat intermediar subțire între aer și substrat. Acum, lumina se reflectă din două locuri: interfața aer-film și interfața film-substrat. Dacă filmul este ales corect, aceste două unde reflectate au amplitudini similare, dar faze opuse, astfel încât interferează distructiv. Rezultatul este că câmpul reflectat net este redus semnificativ.Ideea de bază este prezentată în ??. În loc să încercăm să eliminăm reflexia la o singură interfață, adăugăm un strat intermediar subțire între aer și substrat. Acum, lumina se reflectă din două locuri: interfața aer-film și interfața film-substrat. Dacă filmul este ales corect, aceste două unde reflectate au amplitudini similare, dar faze opuse, astfel încât interferează distructiv. Rezultatul este că câmpul reflectat net este redus semnificativ.
Adaptarea fazelor: Pentru a anula reflexia, cele două unde reflectate trebuie să revină decalate cu jumătate de lungime de undă (o diferență de fază de \(\pi\)). De obicei, proiectăm acest lucru pentru lumina incidentă perpendicular pe suprafață, chiar dacă ?? prezintă geometria la un unghi, pentru a facilita înțelegerea.Adaptarea fazelor: Pentru a anula reflexia, cele două unde reflectate trebuie să revină decalate cu jumătate de lungime de undă (o diferență de fază de \(\pi\)). De obicei, proiectăm acest lucru pentru lumina incidentă perpendicular pe suprafață, chiar dacă ?? prezintă geometria la un unghi, pentru a facilita înțelegerea.
Prima reflexie are loc la suprafața dintre aer și peliculă. A doua reflexie provine de la interfața dintre peliculă și substrat, dar această undă a parcurs distanța prin peliculă și a revenit. Dacă grosimea peliculei este \(d\), această distanță suplimentară este \(2d\).Prima reflexie are loc la suprafața dintre aer și peliculă. A doua reflexie provine de la interfața dintre peliculă și substrat, dar această undă a parcurs distanța prin peliculă și a revenit. Dacă grosimea peliculei este \(d\), această distanță suplimentară este \(2d\).
În cadrul filmului, lumina se deplasează mai încet, astfel încât lungimea de undă este redusă de indicele de refracție \(n_f\). Aceasta înseamnă că lungimea suplimentară a traiectoriei optice este \(2n_f d\). Pentru interferența distructivă, această valoare trebuie să fie egală cu jumătate dintr-o lungime de undă:În cadrul filmului, lumina se deplasează mai încet, astfel încât lungimea de undă este redusă de indicele de refracție \(n_f\). Aceasta înseamnă că lungimea suplimentară a traiectoriei optice este \(2n_f d\). Pentru interferența distructivă, această valoare trebuie să fie egală cu jumătate dintr-o lungime de undă:
\(2n_f d = \dfrac{\lambda_0}{2}\) \(2n_f d = \dfrac{\lambda_0}{2}\)
care oferăcare oferă
\(d = \dfrac{\lambda_0}{4n_f}\) \(d = \dfrac{\lambda_0}{4n_f}\)
Astfel, grosimea stratului \(d\) este aleasă astfel încât să reprezinte un sfert din lungimea de undă (în interiorul filmului), asigurându-se că unda reflectată inferioară revine cu o diferență de jumătate de lungime de undă față de cea superioară și o anulează.Astfel, grosimea stratului \(d\) este aleasă astfel încât să reprezinte un sfert din lungimea de undă (în interiorul filmului), asigurându-se că unda reflectată inferioară revine cu o diferență de jumătate de lungime de undă față de cea superioară și o anulează.
Potrivirea amplitudinii: simpla anulare a fazei nu este suficientă; cele două unde reflectate trebuie să aibă, de asemenea, amplitudini similare. În cazul unui strat simplu, care nu absoarbe, aplicat la un unghi normal de incidență, acest lucru se realizează atunci când indicele de refracție al stratului este aproximativ egal cu...Potrivirea amplitudinii: simpla anulare a fazei nu este suficientă; cele două unde reflectate trebuie să aibă, de asemenea, amplitudini similare. În cazul unui strat simplu, care nu absoarbe, aplicat la un unghi normal de incidență, acest lucru se realizează atunci când indicele de refracție al stratului este aproximativ egal cu...
\(n_f \approx \sqrt{n_0 n_s}\) \(n_f \approx \sqrt{n_0 n_s}\)
unde \(n_0\) reprezintă indicele de refracție al mediului incident și \(n_s\) reprezintă indicele de refracție al substratului. În cazul aerului pe sticlă, se obține un indice ideal de aproximativ 1,2–1,3, care este mai mic decât cel al majorității materialelor practice. Prin urmare, acoperirile reale sunt, de obicei, aproximative sau utilizează structuri multistrat pentru a îmbunătăți performanța.unde \(n_0\) reprezintă indicele de refracție al mediului incident și \(n_s\) reprezintă indicele de refracție al substratului. În cazul aerului pe sticlă, se obține un indice ideal de aproximativ 1,2–1,3, care este mai mic decât cel al majorității materialelor practice. Prin urmare, acoperirile reale sunt, de obicei, aproximative sau utilizează structuri multistrat pentru a îmbunătăți performanța.
Efectul practic este ilustrat în ??: reflexia luminii este redusă, iar substratul pare mai transparent. Acest principiu este utilizat pe scară largă în celulele solare, lentile și acoperiri optice.Efectul practic este ilustrat în ??: reflexia luminii este redusă, iar substratul pare mai transparent. Acest principiu este utilizat pe scară largă în celulele solare, lentile și acoperiri optice.
În acest tutorial, vom utiliza metoda domeniului temporal cu diferențe finite (FDTD) pentru a simula un strat antireflex simplu, unidimensional. Prin rularea modelului, veți putea observa modul în care stratul modifică reflexia și transmisia, precum și modul în care grosimea stratului determină lungimea de undă la care reflexia este minimă.În acest tutorial, vom utiliza metoda domeniului temporal cu diferențe finite (FDTD) pentru a simula un strat antireflex simplu, unidimensional. Prin rularea modelului, veți putea observa modul în care stratul modifică reflexia și transmisia, precum și modul în care grosimea stratului determină lungimea de undă la care reflexia este minimă.
2. Crearea unei noi simulări.2. Crearea unei noi simulări.
Deschideți fereastra „Simulare nouă” și selectați categoria „Exemple FDTD” (??). Apoi, alegeți exemplul „Strat antireflexiv” (gândiți-vă la interferența undelor) (??). Aceasta va încărca interfața principală prezentată în ??.Deschideți fereastra „Simulare nouă” și selectați categoria „Exemple FDTD” (??). Apoi, alegeți exemplul „Strat antireflexiv” (gândiți-vă la interferența undelor) (??). Aceasta va încărca interfața principală prezentată în ??.
Structura este afișată în vizualizarea 3D, în cadrul tabului „Structura dispozitivului”. Această vizualizare prezintă toate componentele cheie ale simulării stratului antireflexiv. În partea stângă, săgețile verzi reprezintă sursa FDTD, locul în care este introdus impulsul optic. Linia subțire violetă care traversează structura reprezintă grila FDTD. În acest exemplu, simularea este, în esență, unidimensională, astfel încât grila apare ca o singură linie care traversează stratul și substratul.Structura este afișată în vizualizarea 3D, în cadrul tabului „Structura dispozitivului”. Această vizualizare prezintă toate componentele cheie ale simulării stratului antireflexiv. În partea stângă, săgețile verzi reprezintă sursa FDTD, locul în care este introdus impulsul optic. Linia subțire violetă care traversează structura reprezintă grila FDTD. În acest exemplu, simularea este, în esență, unidimensională, astfel încât grila apare ca o singură linie care traversează stratul și substratul.
Imediat la dreapta sursei, zona violetă reprezintă un detector, care înregistrează câmpurile incidente și reflectate. Acesta nu influențează simularea, ci doar prelevează date din câmpul electromagnetic de pe suprafața analizată. Mai la dreapta se află stratul subțire antireflex, depus pe substrat. Zona albastru deschis corespunde acestui strat, în timp ce zona mult mai groasă reprezintă substratul de arseniură de galiu (GaAs). În acest exemplu, folosim GaAs în loc de sticlă, deoarece acest tip de strat este aplicat în mod obișnuit pe dispozitive precum fotodetectorii, pentru a îmbunătăți cuplarea luminii.Imediat la dreapta sursei, zona violetă reprezintă un detector, care înregistrează câmpurile incidente și reflectate. Acesta nu influențează simularea, ci doar prelevează date din câmpul electromagnetic de pe suprafața analizată. Mai la dreapta se află stratul subțire antireflex, depus pe substrat. Zona albastru deschis corespunde acestui strat, în timp ce zona mult mai groasă reprezintă substratul de arseniură de galiu (GaAs). În acest exemplu, folosim GaAs în loc de sticlă, deoarece acest tip de strat este aplicat în mod obișnuit pe dispozitive precum fotodetectorii, pentru a îmbunătăți cuplarea luminii.
3. Lansarea simulării.3. Lansarea simulării.
După ce ați salvat simularea și ați analizat structura, faceți clic pe butonul „Execută” (▶) pentru a începe calculul. În timpul rulării simulării, puteți monitoriza progresul acesteia în fila „Terminal”, prezentată în ??. Aici sunt afișate informații precum intervalul de timp, intervalul de lungimi de undă și sistemul utilizat. La începutul rulării, veți vedea un mesaj care spune Searching for OpenCL devices. Acestea sunt dispozitive de accelerare hardware care pot fi utilizate pentru a accelera simularea. Dacă este găsit un dispozitiv OpenCL adecvat, așa cum se arată în exemplul din figură, OghmaNano îl va utiliza automat și va rula simularea pe GPU, în loc de CPU.După ce ați salvat simularea și ați analizat structura, faceți clic pe butonul „Execută” (▶) pentru a începe calculul. În timpul rulării simulării, puteți monitoriza progresul acesteia în fila „Terminal”, prezentată în ??. Aici sunt afișate informații precum intervalul de timp, intervalul de lungimi de undă și sistemul utilizat. La începutul rulării, veți vedea un mesaj care spune Searching for OpenCL devices. Acestea sunt dispozitive de accelerare hardware care pot fi utilizate pentru a accelera simularea. Dacă este găsit un dispozitiv OpenCL adecvat, așa cum se arată în exemplul din figură, OghmaNano îl va utiliza automat și va rula simularea pe GPU, în loc de CPU.
Când simularea s-a încheiat, accesați fila „Ieșire”, prezentată în ??. Aici veți găsi datele generate în timpul rulării. Principalele rezultate pentru acest tutorial sunt detector_0 și detector_1, care conțin semnalele înregistrate de cele două detectoare. De asemenea, puteți deschide device pentru a vizualiza geometria 3D și directorul snapshots/ pentru a vedea cum evoluează câmpurile electromagnetice în timp. Ar trebui să observați că această simulare se execută foarte rapid. Deoarece este o problemă 1D, timpul tipic de execuție este de doar câteva secunde. Dacă simularea durează semnificativ mai mult, consultați nota de mai sus despre salvarea simulării pe un dispozitiv de stocare local rapid.Când simularea s-a încheiat, accesați fila „Ieșire”, prezentată în ??. Aici veți găsi datele generate în timpul rulării. Principalele rezultate pentru acest tutorial sunt detector_0 și detector_1, care conțin semnalele înregistrate de cele două detectoare. De asemenea, puteți deschide device pentru a vizualiza geometria 3D și directorul snapshots/ pentru a vedea cum evoluează câmpurile electromagnetice în timp. Ar trebui să observați că această simulare se execută foarte rapid. Deoarece este o problemă 1D, timpul tipic de execuție este de doar câteva secunde. Dacă simularea durează semnificativ mai mult, consultați nota de mai sus despre salvarea simulării pe un dispozitiv de stocare local rapid.
5. Vizualizarea imaginilor instantanee ale câmpului electric.5. Vizualizarea imaginilor instantanee ale câmpului electric.
Deschideți directorul de ieșire snapshots/ (din fila „Ieșire”) și faceți dublu clic pentru a lansa vizualizatorul de imagini. Astfel, veți putea vizualiza rezultatele simulării în funcție de timp. Faceți clic o singură dată pe butonul „+” pentru a adăuga un set de date, apoi selectați Ey. În această simulare, câmpul este excitat în direcția y, astfel încât această componentă oferă cea mai directă vizualizare a propagării undei. Apoi, puteți utiliza bara de derulare pentru a parcurge timpul și a observa modul în care evoluează câmpul. Trei imagini reprezentative sunt prezentate în ??–??.Deschideți directorul de ieșire snapshots/ (din fila „Ieșire”) și faceți dublu clic pentru a lansa vizualizatorul de imagini. Astfel, veți putea vizualiza rezultatele simulării în funcție de timp. Faceți clic o singură dată pe butonul „+” pentru a adăuga un set de date, apoi selectați Ey. În această simulare, câmpul este excitat în direcția y, astfel încât această componentă oferă cea mai directă vizualizare a propagării undei. Apoi, puteți utiliza bara de derulare pentru a parcurge timpul și a observa modul în care evoluează câmpul. Trei imagini reprezentative sunt prezentate în ??–??.
În primele momente (panoul din stânga, ??), se poate observa impulsul inițial cu bandă largă deplasându-se spre suprafața acoperită. Câmpul este încă localizat spațial, având o margine frontală ascuțită, corespunzătoare excitației aplicate.În primele momente (panoul din stânga, ??), se poate observa impulsul inițial cu bandă largă deplasându-se spre suprafața acoperită. Câmpul este încă localizat spațial, având o margine frontală ascuțită, corespunzătoare excitației aplicate.
Pe măsură ce timpul trece (panoul din mijloc, ??), impulsul ajunge la stratul subțire și la substrat. O parte din undă este reflectată, în timp ce o altă parte este transmisă. Câmpul din apropierea interfeței prezintă mici oscilații datorită reflexiei parțiale și a caracterului cu bandă largă al impulsului, și nu un model de interferență cu o singură frecvență.Pe măsură ce timpul trece (panoul din mijloc, ??), impulsul ajunge la stratul subțire și la substrat. O parte din undă este reflectată, în timp ce o altă parte este transmisă. Câmpul din apropierea interfeței prezintă mici oscilații datorită reflexiei parțiale și a caracterului cu bandă largă al impulsului, și nu un model de interferență cu o singură frecvență.
La momente ulterioare (panoul din dreapta, ??), unda transmisă care se propagă înainte domină în interiorul substratului, în timp ce o componentă reflectată mai slabă se deplasează înapoi spre sursă. Într-o structură antireflexie bine proiectată, această componentă reflectată este mai mică decât ar fi într-o interfață neacoperită. Această reducere nu apare deoarece reflexia dispare la fiecare interfață în mod individual, ci deoarece contribuțiile reflectate se combină într-un mod care anulează efectul.La momente ulterioare (panoul din dreapta, ??), unda transmisă care se propagă înainte domină în interiorul substratului, în timp ce o componentă reflectată mai slabă se deplasează înapoi spre sursă. Într-o structură antireflexie bine proiectată, această componentă reflectată este mai mică decât ar fi într-o interfață neacoperită. Această reducere nu apare deoarece reflexia dispare la fiecare interfață în mod individual, ci deoarece contribuțiile reflectate se combină într-un mod care anulează efectul.
6. Vizualizarea datelor de ieșire ale detectorului.6. Vizualizarea datelor de ieșire ale detectorului.
Revenind la fila „Output” (vedeți ??), veți observa un folder etichetat „Detector0”. În acest exemplu, este utilizat un singur detector, poziționat pe partea sursei structurii, pentru a măsura lumina incidentă și reflectată. Deschideți „Detector0” și localizați fișierul lam_E.csv. Acest fișier conține răspunsul în domeniul frecvenței al câmpului electric la nivelul detectorului. Faceți dublu clic pe el pentru a afișa spectrul, așa cum se arată în ??.Revenind la fila „Output” (vedeți ??), veți observa un folder etichetat „Detector0”. În acest exemplu, este utilizat un singur detector, poziționat pe partea sursei structurii, pentru a măsura lumina incidentă și reflectată. Deschideți „Detector0” și localizați fișierul lam_E.csv. Acest fișier conține răspunsul în domeniul frecvenței al câmpului electric la nivelul detectorului. Faceți dublu clic pe el pentru a afișa spectrul, așa cum se arată în ??.
Ar trebui să observați un vârf pronunțat, centrat în jurul lungimii de undă principale a sursei (aproximativ 400 nm). Amplitudinea acestui vârf este relativ mică (de ordinul \(10^{-3}\)–\(10^{-2}\)), ceea ce indică faptul că doar o fracțiune limitată din lumină este reflectată înapoi către detector. Acesta este efectul stratului antireflexiv. Pentru a confirma acest lucru, reveniți la fila „Structura dispozitivului” și îndepărtați stratul din calea optică. După cum se arată în ??, faceți clic pe strat și trageți-l departe de direcția principală de propagare folosind butonul stâng al mouse-ului. Dacă obiectul devine dificil de mutat din cauza suprapunerii, utilizați tastele săgeată (împreună cu Shift) pentru a-l repoziționa ușor până când se va deplasa liber.Ar trebui să observați un vârf pronunțat, centrat în jurul lungimii de undă principale a sursei (aproximativ 400 nm). Amplitudinea acestui vârf este relativ mică (de ordinul \(10^{-3}\)–\(10^{-2}\)), ceea ce indică faptul că doar o fracțiune limitată din lumină este reflectată înapoi către detector. Acesta este efectul stratului antireflexiv. Pentru a confirma acest lucru, reveniți la fila „Structura dispozitivului” și îndepărtați stratul din calea optică. După cum se arată în ??, faceți clic pe strat și trageți-l departe de direcția principală de propagare folosind butonul stâng al mouse-ului. Dacă obiectul devine dificil de mutat din cauza suprapunerii, utilizați tastele săgeată (împreună cu Shift) pentru a-l repoziționa ușor până când se va deplasa liber.
După ce stratul de acoperire a fost îndepărtat de pe traiectorie, reporniți simularea. Apoi, reveniți la Detector0 și deschideți din nou lam_E.csv. Rezultatul este prezentat în ??. Acum ar trebui să observați un vârf mult mai mare la lungimea de undă a sursei. Acest lucru indică faptul că o proporție semnificativ mai mare din lumină este reflectată la interfață atunci când stratul de acoperire este absent.După ce stratul de acoperire a fost îndepărtat de pe traiectorie, reporniți simularea. Apoi, reveniți la Detector0 și deschideți din nou lam_E.csv. Rezultatul este prezentat în ??. Acum ar trebui să observați un vârf mult mai mare la lungimea de undă a sursei. Acest lucru indică faptul că o proporție semnificativ mai mare din lumină este reflectată la interfață atunci când stratul de acoperire este absent.
Este important de menționat că acest detector măsoară în principal lumina care trece prin el, provenind din direcția sursei. Când stratul protector este prezent, interferența distructivă reduce componenta reflectată, astfel încât semnalul detectat este relativ mic. Când stratul protector este îndepărtat, reflexia crește, iar o cantitate mai mare de lumină este redirecționată înapoi către detector, ceea ce duce la apariția unui vârf mai pronunțat.Este important de menționat că acest detector măsoară în principal lumina care trece prin el, provenind din direcția sursei. Când stratul protector este prezent, interferența distructivă reduce componenta reflectată, astfel încât semnalul detectat este relativ mic. Când stratul protector este îndepărtat, reflexia crește, iar o cantitate mai mare de lumină este redirecționată înapoi către detector, ceea ce duce la apariția unui vârf mai pronunțat.
Această comparație demonstrează în mod clar funcția stratului antireflexiv: acesta reduce cantitatea de lumină reflectată la lungimea de undă specifică, permițând astfel ca o cantitate mai mare de lumină incidentă să pătrundă în substrat.Această comparație demonstrează în mod clar funcția stratului antireflexiv: acesta reduce cantitatea de lumină reflectată la lungimea de undă specifică, permițând astfel ca o cantitate mai mare de lumină incidentă să pătrundă în substrat.
7. Compararea spectrelor cu și fără stratul antireflexiv (opțional).7. Compararea spectrelor cu și fără stratul antireflexiv (opțional).
În simulările FDTD, este adesea foarte util să se compare rezultatele înainte și după efectuarea unei modificări asupra structurii. În acest caz, comparăm răspunsul dispozitivului cu și fără stratul antireflexiv. Această etapă nu este obligatorie pentru finalizarea tutorialului, dar dacă aveți acces la un instrument precum MATLAB sau Octave, aceasta oferă o imagine mult mai clară asupra performanței stratului.În simulările FDTD, este adesea foarte util să se compare rezultatele înainte și după efectuarea unei modificări asupra structurii. În acest caz, comparăm răspunsul dispozitivului cu și fără stratul antireflexiv. Această etapă nu este obligatorie pentru finalizarea tutorialului, dar dacă aveți acces la un instrument precum MATLAB sau Octave, aceasta oferă o imagine mult mai clară asupra performanței stratului.
Motivul pentru care efectuăm această comparație este că semnalul brut al detectorului este puternic influențat de forma spectrală a sursei. Comparând două simulări cu aceeași sursă, această influență se reduce în mare măsură, permițându-vă să izolați efectul propriu-zis al stratului de acoperire. În primul rând, rulați simularea fără stratul de acoperire (așa cum este descris în secțiunea anterioară). Apoi, deschideți folderul Detector0 și copiați fișierul lam_E.csv într-un fișier nou, de exemplu without.csv.Motivul pentru care efectuăm această comparație este că semnalul brut al detectorului este puternic influențat de forma spectrală a sursei. Comparând două simulări cu aceeași sursă, această influență se reduce în mare măsură, permițându-vă să izolați efectul propriu-zis al stratului de acoperire. În primul rând, rulați simularea fără stratul de acoperire (așa cum este descris în secțiunea anterioară). Apoi, deschideți folderul Detector0 și copiați fișierul lam_E.csv într-un fișier nou, de exemplu without.csv.
În continuare, reveniți la structura dispozitivului, repoziționați stratul în calea optică și reluați simularea. După finalizarea simulării, copiați din nou lam_E.csv, salvându-l de data aceasta sub numele with.csv. Acum aveți două seturi de date: unul pentru structura fără strat și unul pentru structura cu strat. Acestea pot fi comparate direct folosind MATLAB sau Octave, cu ajutorul următorului script:În continuare, reveniți la structura dispozitivului, repoziționați stratul în calea optică și reluați simularea. După finalizarea simulării, copiați din nou lam_E.csv, salvându-l de data aceasta sub numele with.csv. Acum aveți două seturi de date: unul pentru structura fără strat și unul pentru structura cu strat. Acestea pot fi comparate direct folosind MATLAB sau Octave, cu ajutorul următorului script:
with_data = load('with.csv');
without_data = load('without.csv');
lam_m = without_data(:,1); % wavelength in meters
lam = lam_m * 1e9; % convert to nanometers
ref0 = without_data(:,2);
ref1 = interp1(with_data(:,1), with_data(:,2), lam_m, 'linear');
ratio = ref1 ./ ref0;
plot(lam, ratio, 'k', 'linewidth', 2);
xlabel('Wavelength (nm)');
ylabel('Relative reflection');
title('Anti-reflective coating response');
grid on;
ylim([0 1.2]);
Graficul rezultat este prezentat în ??. Ar trebui să observați o scădere clară a reflexiei relative în jurul valorii de 400 nm. Această scădere corespunde lungimii de undă pentru care este proiectat stratul antireflexiv. La această lungime de undă, undele reflectate de cele două interfețe se anulează reciproc, reducând cantitatea totală de lumină reflectată. La distanță de această lungime de undă, condiția de fază nu mai este îndeplinită, iar reflexia crește treptat din nou. Această comparație oferă o demonstrație clară și cantitativă a modului în care stratul modifică răspunsul optic și este adesea cea mai simplă modalitate de a evalua, în practică, proiectele de straturi subțiri.Graficul rezultat este prezentat în ??. Ar trebui să observați o scădere clară a reflexiei relative în jurul valorii de 400 nm. Această scădere corespunde lungimii de undă pentru care este proiectat stratul antireflexiv. La această lungime de undă, undele reflectate de cele două interfețe se anulează reciproc, reducând cantitatea totală de lumină reflectată. La distanță de această lungime de undă, condiția de fază nu mai este îndeplinită, iar reflexia crește treptat din nou. Această comparație oferă o demonstrație clară și cantitativă a modului în care stratul modifică răspunsul optic și este adesea cea mai simplă modalitate de a evalua, în practică, proiectele de straturi subțiri.
8. Încearcă și tu.8. Încearcă și tu.
Pentru a înțelege mai bine modul în care funcționează stratul protector, încercați să modificați grosimea acestuia. Faceți clic dreapta pe stratul protector și selectați „Editează obiect” (vezi ??), apoi modificați valoarea Dz de la 50 nm la 60 nm și 70 nm.Pentru a înțelege mai bine modul în care funcționează stratul protector, încercați să modificați grosimea acestuia. Faceți clic dreapta pe stratul protector și selectați „Editează obiect” (vezi ??), apoi modificați valoarea Dz de la 50 nm la 60 nm și 70 nm.
După fiecare modificare, reluați simularea și analizați rezultatele detectoarelor. Efectul poate fi subtil în datele brute, astfel încât este util să comparați spectrele folosind metoda MATLAB/Octave descrisă în secțiunea anterioară.După fiecare modificare, reluați simularea și analizați rezultatele detectoarelor. Efectul poate fi subtil în datele brute, astfel încât este util să comparați spectrele folosind metoda MATLAB/Octave descrisă în secțiunea anterioară.