Acasă Exemple Capturi de ecran Manual de utilizare Logo-ul Bluesky YouTube ☰
OghmaNano Platformă de simulare multifizică pentru dispozitive optoelectronice și sisteme fotonice. DESCARCĂ Ghid de utilizare rapidă

Tranziții optice în puțuri cuantice: amplificare și emisie spontană.Tranziții optice în puțuri cuantice: amplificare și emisie spontană.

De la stările electronice la lumină.De la stările electronice la lumină.

Confined electron and hole wavefunctions in a quantum well, their parabolic subbands, and vertical optical transitions at zero and finite in-plane wavevector.
Tranziții optice între sub-benzile dintr-o structură cuantică de tip „quantum well”. Diagramele din stânga prezintă stările de electron și gaură localizate, obținute prin rezolvarea ecuației lui Schrödinger în interiorul structurii. Diagramele din dreapta prezintă sub-benzile corespunzătoare din plan. Săgețile roșii indică tranzițiile dintre cele mai joase sub-benzi de electroni și găuri, inclusiv o tranziție la un vector de undă nenul în plan.Tranziții optice între sub-benzile dintr-o structură cuantică de tip „quantum well”. Diagramele din stânga prezintă stările de electron și gaură localizate, obținute prin rezolvarea ecuației lui Schrödinger în interiorul structurii. Diagramele din dreapta prezintă sub-benzile corespunzătoare din plan. Săgețile roșii indică tranzițiile dintre cele mai joase sub-benzi de electroni și găuri, inclusiv o tranziție la un vector de undă nenul în plan.

În tutorialul anterior despre benzile cuantice parabolice, am început cu soluțiile limitate ale ecuației lui Schrödinger și am arătat cum fiecare soluție devine o sub-bandă electronică atunci când se ia în considerare mișcarea paralelă cu straturile semiconductorului. De asemenea, am calculat energia fotonului necesară pentru a conecta o stare electronică cu o stare de gaură.În tutorialul anterior despre benzile cuantice parabolice, am început cu soluțiile limitate ale ecuației lui Schrödinger și am arătat cum fiecare soluție devine o sub-bandă electronică atunci când se ia în considerare mișcarea paralelă cu straturile semiconductorului. De asemenea, am calculat energia fotonului necesară pentru a conecta o stare electronică cu o stare de gaură.

A ști că anumite tranziții sunt posibile este doar primul pas. Pentru a calcula cantitatea de lumină absorbită sau emisă de o structură cuantică, trebuie să analizăm și probabilitatea fiecărei tranziții, precum și numărul de electroni și găuri disponibile pentru a participa la aceasta. În acest punct, în calcul intervin regula de aur a lui Fermi și elementele matricei optice.A ști că anumite tranziții sunt posibile este doar primul pas. Pentru a calcula cantitatea de lumină absorbită sau emisă de o structură cuantică, trebuie să analizăm și probabilitatea fiecărei tranziții, precum și numărul de electroni și găuri disponibile pentru a participa la aceasta. În acest punct, în calcul intervin regula de aur a lui Fermi și elementele matricei optice.

Vom construi calculul pas cu pas: mai întâi, vom analiza o singură tranziție, apoi vom calcula probabilitatea acesteia, vom face suma pentru toate sub-benzile electronilor și ale găurilor și, în final, vom introduce lărgirea Lorentziană pentru a obține un spectru optic neted.Vom construi calculul pas cu pas: mai întâi, vom analiza o singură tranziție, apoi vom calcula probabilitatea acesteia, vom face suma pentru toate sub-benzile electronilor și ale găurilor și, în final, vom introduce lărgirea Lorentziană pentru a obține un spectru optic neted.

🧪 Încearcă această simulare în OghmaNano: tutorialul GaAs/AlGaAs eight-band zincblende k·p calculează sub-benzile cuantice, absorbția optică, amplificarea și spectrele de emisie spontană descrise pe această pagină. Consultă k·p band-structure, quantum-well and mobility solver pentru a vedea gama completă de modele și exemple disponibile.🧪 Încearcă această simulare în OghmaNano: tutorialul GaAs/AlGaAs eight-band zincblende k·p calculează sub-benzile cuantice, absorbția optică, amplificarea și spectrele de emisie spontană descrise pe această pagină. Consultă k·p band-structure, quantum-well and mobility solver pentru a vedea gama completă de modele și exemple disponibile.

Trei moduri în care lumina interacționează cu un semiconductor.Trei moduri în care lumina interacționează cu un semiconductor.

Luați în considerare un electron aflat într-o stare din banda de conducție și o stare disponibilă în banda de valență. Există trei procese optice strâns legate între ele:Luați în considerare un electron aflat într-o stare din banda de conducție și o stare disponibilă în banda de valență. Există trei procese optice strâns legate între ele:

Toate cele trei procese depind de diferența de energie dintre stările electronice inițiale și finale și de modul în care lumina leagă aceste stări. Diferența lor esențială constă în ocuparea stărilor și în faptul dacă un foton trebuie să fie deja prezent.Toate cele trei procese depind de diferența de energie dintre stările electronice inițiale și finale și de modul în care lumina leagă aceste stări. Diferența lor esențială constă în ocuparea stărilor și în faptul dacă un foton trebuie să fie deja prezent.

Începeți cu o singură tranziție electron-gaură.Începeți cu o singură tranziție electron-gaură.

Să alegem sub-banda de electroni \(n\) și sub-banda de găuri \(m\). Pentru o structură cuantică simplă, de tip parabolă, o tranziție între stări care au aceeași vector de undă în plan are o diferență de energie.Să alegem sub-banda de electroni \(n\) și sub-banda de găuri \(m\). Pentru o structură cuantică simplă, de tip parabolă, o tranziție între stări care au aceeași vector de undă în plan are o diferență de energie.

\[ E_{nm}(k_{\parallel})= E_g+\varepsilon_{e,n}+\varepsilon_{h,m} +\frac{\hbar^2 k_{\parallel}^{2}}{2\mu}, \]\[ E_{nm}(k_{\parallel})= E_g+\varepsilon_{e,n}+\varepsilon_{h,m} +\frac{\hbar^2 k_{\parallel}^{2}}{2\mu}, \]

unde \(E_g\) reprezintă banda de energie a materialului din care este construit puțul, \(\varepsilon_{e,n}\) și \(\varepsilon_{h,m}\) reprezintă energiile de confinare pentru electroni și găuri, iar \(\mu\) reprezintă masa efectivă redusă în plan:unde \(E_g\) reprezintă banda de energie a materialului din care este construit puțul, \(\varepsilon_{e,n}\) și \(\varepsilon_{h,m}\) reprezintă energiile de confinare pentru electroni și găuri, iar \(\mu\) reprezintă masa efectivă redusă în plan:

\[ \frac{1}{\mu}=\frac{1}{m_e^{*}}+\frac{1}{m_h^{*}}. \]\[ \frac{1}{\mu}=\frac{1}{m_e^{*}}+\frac{1}{m_h^{*}}. \]

În cazul unei tranziții optice directe, vectorul de undă al cristalului, în plan, este aproximativ conservat, deoarece un foton transportă o cantitate relativ mică de impuls. Prin urmare, un electron și o gaură contribuie la o tranziție verticală între cele două curbe ale sub-benzilor din ??.În cazul unei tranziții optice directe, vectorul de undă al cristalului, în plan, este aproximativ conservat, deoarece un foton transportă o cantitate relativ mică de impuls. Prin urmare, un electron și o gaură contribuie la o tranziție verticală între cele două curbe ale sub-benzilor din ??.

Dacă energia fotonului corespunde diferenței dintre nivelele de energie, tranziția este posibilă din punct de vedere energetic:Dacă energia fotonului corespunde diferenței dintre nivelele de energie, tranziția este posibilă din punct de vedere energetic:

\[ \hbar\omega=E_{nm}(k_{\parallel}). \]\[ \hbar\omega=E_{nm}(k_{\parallel}). \]

Cu toate acestea, faptul că energiile se potrivesc nu ne spune cât de des are loc această tranziție. Pentru a afla acest lucru, trebuie să calculăm interacțiunea dintre electron și câmpul electromagnetic.Cu toate acestea, faptul că energiile se potrivesc nu ne spune cât de des are loc această tranziție. Pentru a afla acest lucru, trebuie să calculăm interacțiunea dintre electron și câmpul electromagnetic.

Regula de aur a lui Fermi: Cât de probabilă este o tranziție?Regula de aur a lui Fermi: Cât de probabilă este o tranziție?

Regula de aur a lui Fermi oferă rata de tranziție între o stare cuantică inițială \(i\) și o stare finală \(f\) atunci când o interacțiune relativ slabă le conectează:Regula de aur a lui Fermi oferă rata de tranziție între o stare cuantică inițială \(i\) și o stare finală \(f\) atunci când o interacțiune relativ slabă le conectează:

\[ \boxed{ W_{i\rightarrow f}= \frac{2\pi}{\hbar} \left|\langle f|\hat H_{\mathrm{int}}|i\rangle\right|^2 \delta(E_f-E_i) } \]\[ \boxed{ W_{i\rightarrow f}= \frac{2\pi}{\hbar} \left|\langle f|\hat H_{\mathrm{int}}|i\rangle\right|^2 \delta(E_f-E_i) } \]

Această ecuație conține două elemente deosebit de importante:Această ecuație conține două elemente deosebit de importante:

Un mod util de a înțelege acest lucru este că trebuie îndeplinite două condiții: tranziția trebuie să aibă energia corectă, iar lumina trebuie să poată cupla cele două stări electronice. Prima condiție este determinată de distanța dintre subbenzi, iar a doua este determinată de elementul matricial.Un mod util de a înțelege acest lucru este că trebuie îndeplinite două condiții: tranziția trebuie să aibă energia corectă, iar lumina trebuie să poată cupla cele două stări electronice. Prima condiție este determinată de distanța dintre subbenzi, iar a doua este determinată de elementul matricial.

Ce este un element de matrice optică?Ce este un element de matrice optică?

Atunci când lumina interacționează cu un electron, câmpul său electric poate determina tranziții între stările cuantice. Într-o descriere uzuală, interacțiunea relevantă este proporțională cu operatorul impulsului electronului, înmulțit cu vectorul de polarizare al câmpului optic. Elementul corespunzător al matricei impulsului are forma:Atunci când lumina interacționează cu un electron, câmpul său electric poate determina tranziții între stările cuantice. Într-o descriere uzuală, interacțiunea relevantă este proporțională cu operatorul impulsului electronului, înmulțit cu vectorul de polarizare al câmpului optic. Elementul corespunzător al matricei impulsului are forma:

\[ p_{nm}= \langle\Psi_{c,n}|\,\mathbf e\!\cdot\!\hat{\mathbf p}\,|\Psi_{v,m}\rangle, \]\[ p_{nm}= \langle\Psi_{c,n}|\,\mathbf e\!\cdot\!\hat{\mathbf p}\,|\Psi_{v,m}\rangle, \]

unde \(\mathbf e\) reprezintă polarizarea luminii, iar \(\Psi_{c,n}\) și \(\Psi_{v,m}\) reprezintă stările electronice asociate cu benzile de conducție și de valență. O valoare mare indică faptul că câmpul optic cuplează puternic aceste stări; o valoare nulă a elementului matricial înseamnă că această tranziție este interzisă din punct de vedere optic în cadrul modelului utilizat.unde \(\mathbf e\) reprezintă polarizarea luminii, iar \(\Psi_{c,n}\) și \(\Psi_{v,m}\) reprezintă stările electronice asociate cu benzile de conducție și de valență. O valoare mare indică faptul că câmpul optic cuplează puternic aceste stări; o valoare nulă a elementului matricial înseamnă că această tranziție este interzisă din punct de vedere optic în cadrul modelului utilizat.

În cadrul aproximării simple a benzii parabolice, putem separa funcțiile Bloch la scară atomică, care variază rapid, de funcțiile de undă ale învelișului cuantelor, care variază mai lent. Cuplarea optică conține apoi doi factori:În cadrul aproximării simple a benzii parabolice, putem separa funcțiile Bloch la scară atomică, care variază rapid, de funcțiile de undă ale învelișului cuantelor, care variază mai lent. Cuplarea optică conține apoi doi factori:

\[ \boxed{ |p_{nm}|^2\simeq |\mathbf e\!\cdot\!\mathbf p_{cv}|^2 \left|\int \psi_{e,n}^{*}(z)\psi_{h,m}(z)\,dz\right|^2 } \]\[ \boxed{ |p_{nm}|^2\simeq |\mathbf e\!\cdot\!\mathbf p_{cv}|^2 \left|\int \psi_{e,n}^{*}(z)\psi_{h,m}(z)\,dz\right|^2 } \]

Primul factor, \(\mathbf p_{cv}\), descrie cuplajul optic dintre benzile semiconductoare subiacente. Al doilea factor este suprapunerea anvelopelor, care ne arată cât de bine se suprapun funcțiile de undă ale electronilor și ale golurilor în interiorul stratului cuantic.Primul factor, \(\mathbf p_{cv}\), descrie cuplajul optic dintre benzile semiconductoare subiacente. Al doilea factor este suprapunerea anvelopelor, care ne arată cât de bine se suprapun funcțiile de undă ale electronilor și ale golurilor în interiorul stratului cuantic.

De exemplu, două stări concentrate în aceeași regiune a puțului pot avea o suprapunere considerabilă. Dacă un câmp electric atrage electronul spre o interfață și gaura spre cealaltă, suprapunerea poate deveni mult mai mică. Important este că mărimea relevantă este integrala funcțiilor de undă, și nu doar suprapunerea graficelor separate ale densității de probabilitate: semnele și fazele funcțiilor de undă pot determina anularea unor contribuții.De exemplu, două stări concentrate în aceeași regiune a puțului pot avea o suprapunere considerabilă. Dacă un câmp electric atrage electronul spre o interfață și gaura spre cealaltă, suprapunerea poate deveni mult mai mică. Important este că mărimea relevantă este integrala funcțiilor de undă, și nu doar suprapunerea graficelor separate ale densității de probabilitate: semnele și fazele funcțiilor de undă pot determina anularea unor contribuții.

Acest lucru explică și de ce polarizarea luminii poate fi importantă. De exemplu, lumina polarizată TE și TM sondează componente diferite ale elementului matricei impulsului, iar modele mai avansate, cu mai multe benzi, sunt necesare atunci când amestecarea benzilor și regulile de selecție a polarizării sunt importante. Aceste efecte pot fi analizate în Tutorialul despre structura cu opt benzi de tip zincblendă GaAs/AlGaAs și în Tutorialul despre structura cu opt benzi de tip wurtzit GaN/AlGaN.Acest lucru explică și de ce polarizarea luminii poate fi importantă. De exemplu, lumina polarizată TE și TM sondează componente diferite ale elementului matricei impulsului, iar modele mai avansate, cu mai multe benzi, sunt necesare atunci când amestecarea benzilor și regulile de selecție a polarizării sunt importante. Aceste efecte pot fi analizate în Tutorialul despre structura cu opt benzi de tip zincblendă GaAs/AlGaAs și în Tutorialul despre structura cu opt benzi de tip wurtzit GaN/AlGaN.

Faptul că o tranziție este permisă nu înseamnă că se va și produce.Faptul că o tranziție este permisă nu înseamnă că se va și produce.

Chiar și o tranziție cu energia corectă și un element matricial mare nu poate avea loc decât dacă starea inițială este ocupată și starea finală este disponibilă. Fie \(f_c\) probabilitatea ca starea relevantă din banda de conducție să conțină un electron, iar \(f_v\) probabilitatea ca starea relevantă din banda de valență să conțină un electron. Prin urmare, probabilitatea ca starea de valență să conțină o gaură este \(1-f_v\).Chiar și o tranziție cu energia corectă și un element matricial mare nu poate avea loc decât dacă starea inițială este ocupată și starea finală este disponibilă. Fie \(f_c\) probabilitatea ca starea relevantă din banda de conducție să conțină un electron, iar \(f_v\) probabilitatea ca starea relevantă din banda de valență să conțină un electron. Prin urmare, probabilitatea ca starea de valență să conțină o gaură este \(1-f_v\).

Populațiile de electroni disponibile determină factori diferiți pentru absorbție și emisie:Populațiile de electroni disponibile determină factori diferiți pentru absorbție și emisie:

\[ \begin{aligned} \text{Absorption:}\qquad & f_v(1-f_c),\\[4pt] \text{Emission:}\qquad & f_c(1-f_v). \end{aligned} \]\[ \begin{aligned} \text{Absorption:}\qquad & f_v(1-f_c),\\[4pt] \text{Emission:}\qquad & f_c(1-f_v). \end{aligned} \]

Absorbția necesită un nivel ocupat în banda de valență și un nivel liber în banda de conducție. Emisia necesită exact invers: un electron în banda de conducție și o „gaură” în banda de valență. Acești factori de ocupare vor determina dacă o anumită tranziție contribuie la absorbția netă sau la câștigul optic net.Absorbția necesită un nivel ocupat în banda de valență și un nivel liber în banda de conducție. Emisia necesită exact invers: un electron în banda de conducție și o „gaură” în banda de valență. Acești factori de ocupare vor determina dacă o anumită tranziție contribuie la absorbția netă sau la câștigul optic net.

De la o singură tranziție la un spectru optic.De la o singură tranziție la un spectru optic.

O structură cuantică reală are mai mult de o sub-bandă pentru electroni și găuri, iar electronii pot ocupa diferite vectori de undă în plan, de-a lungul fiecărei parabole. Pentru a calcula un spectru, trebuie să adăugăm contribuția fiecărei combinații relevante de sub-bandă pentru electroni \(n\), sub-bandă pentru găuri \(m\) și vector de undă în plan \(k_{\parallel}\).O structură cuantică reală are mai mult de o sub-bandă pentru electroni și găuri, iar electronii pot ocupa diferite vectori de undă în plan, de-a lungul fiecărei parabole. Pentru a calcula un spectru, trebuie să adăugăm contribuția fiecărei combinații relevante de sub-bandă pentru electroni \(n\), sub-bandă pentru găuri \(m\) și vector de undă în plan \(k_{\parallel}\).

În linii mari, calculul absorbției spectrale are următoarea formă:În linii mari, calculul absorbției spectrale are următoarea formă:

\[ \alpha(\hbar\omega)\ \propto \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |p_{nm}(k_{\parallel})|^2 f_v(1-f_c) \delta\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right]. \]\[ \alpha(\hbar\omega)\ \propto \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |p_{nm}(k_{\parallel})|^2 f_v(1-f_c) \delta\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right]. \]

Suma se calculează pentru perechi de subbenzi; integrala include toate stările din plan. Elementul matricei ponderază fiecare tranziție în funcție de intensitatea sa optică, factorii de ocupare ne indică dacă purtătorii necesari sunt prezenți, iar funcția delta selectează tranzițiile cu energia fotonului corectă. Proporționalitatea exclude factorii comuni de normalizare electromagnetică.Suma se calculează pentru perechi de subbenzi; integrala include toate stările din plan. Elementul matricei ponderază fiecare tranziție în funcție de intensitatea sa optică, factorii de ocupare ne indică dacă purtătorii necesari sunt prezenți, iar funcția delta selectează tranzițiile cu energia fotonului corectă. Proporționalitatea exclude factorii comuni de normalizare electromagnetică.

Pentru o subbandă parabolică bidimensională, numărul de stări disponibile per unitate de energie are o formă deosebit de simplă: densitatea sa combinată de stări este constantă deasupra pragului de tranziție în modelul ideal. Prin urmare, o pereche de subbande începe să contribuie atunci când energia fotonului atinge energia minimă permisă pentru tranziție. Alte perechi de subbande introduc praguri suplimentare în spectru.Pentru o subbandă parabolică bidimensională, numărul de stări disponibile per unitate de energie are o formă deosebit de simplă: densitatea sa combinată de stări este constantă deasupra pragului de tranziție în modelul ideal. Prin urmare, o pereche de subbande începe să contribuie atunci când energia fotonului atinge energia minimă permisă pentru tranziție. Alte perechi de subbande introduc praguri suplimentare în spectru.

În ce moment absorbția se transformă în amplificare optică?În ce moment absorbția se transformă în amplificare optică?

Un fascicul incident poate fi atât absorbit, cât și poate stimula emisia. Amplificarea optică reprezintă echilibrul dintre aceste două procese concurente, și nu doar rata totală de recombinare electron-gaură. Scăzând absorbția din emisia stimulată, obținem o simplificare deosebit de utilă:Un fascicul incident poate fi atât absorbit, cât și poate stimula emisia. Amplificarea optică reprezintă echilibrul dintre aceste două procese concurente, și nu doar rata totală de recombinare electron-gaură. Scăzând absorbția din emisia stimulată, obținem o simplificare deosebit de utilă:

\[ \begin{aligned} f_c(1-f_v)-f_v(1-f_c) &=f_c-f_v. \end{aligned} \]\[ \begin{aligned} f_c(1-f_v)-f_v(1-f_c) &=f_c-f_v. \end{aligned} \]

Prin urmare, câștigul spectral al materialului are aceeași sumă pentru tranziții ca și calculul de absorbție, dar utilizează diferența de populație:Prin urmare, câștigul spectral al materialului are aceeași sumă pentru tranziții ca și calculul de absorbție, dar utilizează diferența de populație:

\[ \boxed{ g(\hbar\omega)\ \propto \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |p_{nm}(k_{\parallel})|^2 (f_c-f_v) \delta\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right] } \]\[ \boxed{ g(\hbar\omega)\ \propto \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |p_{nm}(k_{\parallel})|^2 (f_c-f_v) \delta\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right] } \]

Dacă \(f_v\) este mai mare decât \(f_c\), absorbția este dominantă, iar contribuția la amplificare este negativă. Dacă \(f_c\) este mai mare decât \(f_v\), emisia stimulată este dominantă: aceasta reprezintă inversiunea populației, iar tranziția contribuie la o amplificare pozitivă.Dacă \(f_v\) este mai mare decât \(f_c\), absorbția este dominantă, iar contribuția la amplificare este negativă. Dacă \(f_c\) este mai mare decât \(f_v\), emisia stimulată este dominantă: aceasta reprezintă inversiunea populației, iar tranziția contribuie la o amplificare pozitivă.

Într-un calcul complet, factorul de proporționalitate include mărimi precum frecvența optică, indicele de refracție, constantele electromagnetice și grosimea utilizată pentru a normaliza stările din stratul cuantic. De asemenea, trebuie făcută distincție între amplificarea din materialul activ și amplificarea modală a unui laser, care depinde de gradul în care modul optic se suprapune cu regiunea stratului cuantic.Într-un calcul complet, factorul de proporționalitate include mărimi precum frecvența optică, indicele de refracție, constantele electromagnetice și grosimea utilizată pentru a normaliza stările din stratul cuantic. De asemenea, trebuie făcută distincție între amplificarea din materialul activ și amplificarea modală a unui laser, care depinde de gradul în care modul optic se suprapune cu regiunea stratului cuantic.

Ce se poate spune despre emisia spontană?Ce se poate spune despre emisia spontană?

Emisia spontană utilizează aceleași energii de tranziție electronică și aceleași elemente ale matricei optice, dar nu reprezintă aceeași cantitate ca amplificarea netă. Pentru a înțelege diferența, imaginați-vă că un anumit mod de fotoni conține deja \(N\) fotoni. Rata de emisie cuantică în acel mod conține un factor de \(N+1\):Emisia spontană utilizează aceleași energii de tranziție electronică și aceleași elemente ale matricei optice, dar nu reprezintă aceeași cantitate ca amplificarea netă. Pentru a înțelege diferența, imaginați-vă că un anumit mod de fotoni conține deja \(N\) fotoni. Rata de emisie cuantică în acel mod conține un factor de \(N+1\):

\[ \underbrace{(N+1)}_{\text{emission}} =\underbrace{N}_{\text{stimulated}} +\underbrace{1}_{\text{spontaneous}}. \]\[ \underbrace{(N+1)}_{\text{emission}} =\underbrace{N}_{\text{stimulated}} +\underbrace{1}_{\text{spontaneous}}. \]

Partea stimulată crește odată cu numărul de fotoni deja prezenți. Valoarea suplimentară \(1\) înseamnă că emisia poate avea loc chiar și atunci când numărul inițial de fotoni este zero. Absorbția, în schimb, necesită un foton incident și este proporțională cu \(N\).Partea stimulată crește odată cu numărul de fotoni deja prezenți. Valoarea suplimentară \(1\) înseamnă că emisia poate avea loc chiar și atunci când numărul inițial de fotoni este zero. Absorbția, în schimb, necesită un foton incident și este proporțională cu \(N\).

Pentru a calcula emisia spontană, însumăm probabilitățile de tranziție pentru toate stările electronice disponibile și pentru modurile fotonice în care poate fi emisă lumina. Schematic, spectrul emisiilor spontane estePentru a calcula emisia spontană, însumăm probabilitățile de tranziție pentru toate stările electronice disponibile și pentru modurile fotonice în care poate fi emisă lumina. Schematic, spectrul emisiilor spontane este

\[ \boxed{ R_{\mathrm{sp}}(\hbar\omega)\ \propto D_{\mathrm{ph}}(\omega) \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |M_{nm}(\omega,k_{\parallel})|^2 f_c(1-f_v) \delta\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right] } \]\[ \boxed{ R_{\mathrm{sp}}(\hbar\omega)\ \propto D_{\mathrm{ph}}(\omega) \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |M_{nm}(\omega,k_{\parallel})|^2 f_c(1-f_v) \delta\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right] } \]

Aici, \(D_{\mathrm{ph}}\) reprezintă modurile fotonice disponibile, iar \(M_{nm}\) este elementul matricei de interacțiune electron-foton, normalizat corespunzător, pentru emisia spontană. Această notație evidențiază faptul că densitatea modurilor fotonice și normalizarea optică trebuie incluse atunci când se calculează o rată absolută de emisie a fotonilor.Aici, \(D_{\mathrm{ph}}\) reprezintă modurile fotonice disponibile, iar \(M_{nm}\) este elementul matricei de interacțiune electron-foton, normalizat corespunzător, pentru emisia spontană. Această notație evidențiază faptul că densitatea modurilor fotonice și normalizarea optică trebuie incluse atunci când se calculează o rată absolută de emisie a fotonilor.

Observați factorul ocupațional: emisia spontană utilizează \(f_c(1-f_v)\), nu diferența de populație \(f_c-f_v\) folosită pentru câștig net. Prin urmare, o structură cuantică poate prezenta emisie spontană chiar și atunci când răspunsul său optic net este de tip absorbant. Nu ar trebui să obținem emisie spontană pur și simplu setând valorile de câștig negative la zero.Observați factorul ocupațional: emisia spontană utilizează \(f_c(1-f_v)\), nu diferența de populație \(f_c-f_v\) folosită pentru câștig net. Prin urmare, o structură cuantică poate prezenta emisie spontană chiar și atunci când răspunsul său optic net este de tip absorbant. Nu ar trebui să obținem emisie spontană pur și simplu setând valorile de câștig negative la zero.

De ce avem nevoie de lărgirea Lorentziană?De ce avem nevoie de lărgirea Lorentziană?

Până în acest moment, regula de aur a lui Fermi a folosit o funcție delta pentru a reprezenta conservarea exactă a energiei. Însă, într-un semiconductor real, tranzițiile optice nu apar sub forma unor linii infinit de precise. Dispersia și timpul finit de coerență al unei tranziții electronice îi conferă o lățime spectrală finită.Până în acest moment, regula de aur a lui Fermi a folosit o funcție delta pentru a reprezenta conservarea exactă a energiei. Însă, într-un semiconductor real, tranzițiile optice nu apar sub forma unor linii infinit de precise. Dispersia și timpul finit de coerență al unei tranziții electronice îi conferă o lățime spectrală finită.

O modalitate obișnuită de a reprezenta acest lucru este de a înlocui funcția delta cu o formă Lorentziană normalizată:O modalitate obișnuită de a reprezenta acest lucru este de a înlocui funcția delta cu o formă Lorentziană normalizată:

\[ \boxed{ L_{\gamma}(\Delta E)= \frac{1}{\pi} \frac{\gamma}{(\Delta E)^2+\gamma^2} } \]\[ \boxed{ L_{\gamma}(\Delta E)= \frac{1}{\pi} \frac{\gamma}{(\Delta E)^2+\gamma^2} } \]

Aici, \(\Delta E\) reprezintă diferența dintre energia tranziției electronice și energia fotonului, iar \(\gamma\) este jumătate din lățimea la jumătatea maximului (HWHM) a curbei Lorentzian. Lățimea totală la jumătatea maximului este \(2\gamma\). Deoarece curba Lorentzian este normalizată în raport cu energia, lărgirea redistribuie ponderea spectrală a unei tranziții, în loc să-i modifice în mod arbitrar contribuția integrată.Aici, \(\Delta E\) reprezintă diferența dintre energia tranziției electronice și energia fotonului, iar \(\gamma\) este jumătate din lățimea la jumătatea maximului (HWHM) a curbei Lorentzian. Lățimea totală la jumătatea maximului este \(2\gamma\). Deoarece curba Lorentzian este normalizată în raport cu energia, lărgirea redistribuie ponderea spectrală a unei tranziții, în loc să-i modifice în mod arbitrar contribuția integrată.

Pentru fiecare tranziție, înlocuim, prin urmare, \(\delta(E_{nm}-\hbar\omega)\) cu \(L_{\gamma}(E_{nm}-\hbar\omega)\). De exemplu, spectrul de amplificare extins devinePentru fiecare tranziție, înlocuim, prin urmare, \(\delta(E_{nm}-\hbar\omega)\) cu \(L_{\gamma}(E_{nm}-\hbar\omega)\). De exemplu, spectrul de amplificare extins devine

\[ \boxed{ g(\hbar\omega)\ \propto \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |p_{nm}(k_{\parallel})|^2 (f_c-f_v) L_{\gamma}\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right] } \]\[ \boxed{ g(\hbar\omega)\ \propto \sum_{n,m}\int\!\frac{d^2k_{\parallel}}{(2\pi)^2} |p_{nm}(k_{\parallel})|^2 (f_c-f_v) L_{\gamma}\!\left[E_{nm}(k_{\parallel})-\hbar\omega\right] } \]

Aceeași înlocuire se efectuează și în calculul emisiilor spontane, dar factorul de ocupare rămâne \(f_c(1-f_v)\). Un parametru de lărgire mai mare produce caracteristici spectrale mai uniforme și mai largi; o valoare mai mică păstrează praguri de tranziție mai bine definite. Lărgirea Lorentziană este un model util pentru lărgirea omogenă, mai degrabă decât o descriere universală a fiecărui mecanism fizic de lărgire.Aceeași înlocuire se efectuează și în calculul emisiilor spontane, dar factorul de ocupare rămâne \(f_c(1-f_v)\). Un parametru de lărgire mai mare produce caracteristici spectrale mai uniforme și mai largi; o valoare mai mică păstrează praguri de tranziție mai bine definite. Lărgirea Lorentziană este un model util pentru lărgirea omogenă, mai degrabă decât o descriere universală a fiecărui mecanism fizic de lărgire.

Punerea în aplicare a calculelor.Punerea în aplicare a calculelor.

Acum putem rezuma modul în care este construit spectrul optic al unei structuri cuantice de tip „well” (puț), pornind de la stările electronice:Acum putem rezuma modul în care este construit spectrul optic al unei structuri cuantice de tip „well” (puț), pornind de la stările electronice:

  1. Identificați stările localizate. Rezolvați ecuația lui Schrödinger pentru energiile și funcțiile de undă ale electronului și ale găurii în interiorul barierei cuantice.Identificați stările localizate. Rezolvați ecuația lui Schrödinger pentru energiile și funcțiile de undă ale electronului și ale găurii în interiorul barierei cuantice.
  2. Construiți sub-benzile. Includeți mișcarea paralelă cu straturile pentru a obține energiile de tranziție electronică la diferiți vectori de undă în plan.Construiți sub-benzile. Includeți mișcarea paralelă cu straturile pentru a obține energiile de tranziție electronică la diferiți vectori de undă în plan.
  3. Calculați cuplajul optic. Evaluați elementele matricei corespunzătoare, inclusiv suprapunerea funcțiilor de undă ale electronilor și ale găurilor, și, după caz, polarizarea luminii.Calculați cuplajul optic. Evaluați elementele matricei corespunzătoare, inclusiv suprapunerea funcțiilor de undă ale electronilor și ale găurilor, și, după caz, polarizarea luminii.
  4. Includeți populațiile de purtători de sarcină. Utilizați caracteristicile stărilor electronice și ale benzii de valență pentru a distinge absorbția, emisia stimulată și emisia spontană.Includeți populațiile de purtători de sarcină. Utilizați caracteristicile stărilor electronice și ale benzii de valență pentru a distinge absorbția, emisia stimulată și emisia spontană.
  5. Efectuați suma asupra tranzițiilor. Adăugați contribuțiile provenite de la sub-benzile electronice și ale găurilor și de la stările disponibile în plan.Efectuați suma asupra tranzițiilor. Adăugați contribuțiile provenite de la sub-benzile electronice și ale găurilor și de la stările disponibile în plan.
  6. Extindeți spectrul. Înlocuiți tranzițiile ideale de tip delta cu o formă de bandă adecvată, cum ar fi o formă Lorentziană.Extindeți spectrul. Înlocuiți tranzițiile ideale de tip delta cu o formă de bandă adecvată, cum ar fi o formă Lorentziană.

Acestea sunt principiile care leagă soluțiile electronice bazate pe structuri cuantice ale OghmaNano de calculele privind câștigul optic și emisia spontană. Modelul parabolic simplu face ca fizica să fie mai ușor de înțeles; teoria multi-bandă k·p extinde stările electronice și elementele matricei optice atunci când cuplarea benzilor și dependența de polarizare devin importante.Acestea sunt principiile care leagă soluțiile electronice bazate pe structuri cuantice ale OghmaNano de calculele privind câștigul optic și emisia spontană. Modelul parabolic simplu face ca fizica să fie mai ușor de înțeles; teoria multi-bandă k·p extinde stările electronice și elementele matricei optice atunci când cuplarea benzilor și dependența de polarizare devin importante.