Surse de lumină optică și spectre de iluminare.Surse de lumină optică și spectre de iluminare.
1. Introducere1. Introducere
În OghmaNano, sursele de lumină sunt utilizate pentru a defini spectrele de iluminare care sunt introduse într-o simulare optică. Orice putere optică incidentă, indiferent dacă provine de la lumina solară, un laser, o lampă sau un spectru definit de utilizator, este introdusă în simulare printr-o sursă de lumină. De exemplu, un spectru solar standard AM1.5G, un laser monocromatic sau un spectru experimental măsurat pot fi reprezentate folosind editorul de surse de lumină.În OghmaNano, sursele de lumină sunt utilizate pentru a defini spectrele de iluminare care sunt introduse într-o simulare optică. Orice putere optică incidentă, indiferent dacă provine de la lumina solară, un laser, o lampă sau un spectru definit de utilizator, este introdusă în simulare printr-o sursă de lumină. De exemplu, un spectru solar standard AM1.5G, un laser monocromatic sau un spectru experimental măsurat pot fi reprezentate folosind editorul de surse de lumină.
Sistemul de surse de lumină este utilizat în comun de toate modulele de calcul optic din OghmaNano, oferind o modalitate uniformă de a defini condițiile de iluminare, indiferent de metoda de simulare utilizată. Prin urmare, aceleași definiții ale sursei de lumină pot fi aplicate la simulări cu matrice de transfer, simulări în domeniul temporal cu diferențe finite (FDTD) și simulări de urmărire a razelor. Acest lucru asigură că diferite modele optice pot fi comparate direct în condiții de iluminare identice.Sistemul de surse de lumină este utilizat în comun de toate modulele de calcul optic din OghmaNano, oferind o modalitate uniformă de a defini condițiile de iluminare, indiferent de metoda de simulare utilizată. Prin urmare, aceleași definiții ale sursei de lumină pot fi aplicate la simulări cu matrice de transfer, simulări în domeniul temporal cu diferențe finite (FDTD) și simulări de urmărire a razelor. Acest lucru asigură că diferite modele optice pot fi comparate direct în condiții de iluminare identice.
Această pagină explică modul în care se pot crea, combina și configura surse de lumină, se pot aplica filtre optice și se poate controla direcția și originea spațială a iluminării în cadrul OghmaNano.Această pagină explică modul în care se pot crea, combina și configura surse de lumină, se pot aplica filtre optice și se poate controla direcția și originea spațială a iluminării în cadrul OghmaNano.
2. Deschideți editorul sursei de lumină.2. Deschideți editorul sursei de lumină.
Editorul de surse de lumină poate fi accesat din bara de instrumente „Optic”, din fereastra principală (vezi Figura ??). Odată deschis, arată ca în ??. O sursă de lumină în OghmaNano este definită prin spectrul său de iluminare. De exemplu, puteți configura o sursă pentru a emite spectrul standard AM1.5G. Mai multe spectre pot fi apoi combinate în fila „Sursă de lumină”. Acest lucru permite suprapunerea diferitelor spectre, cum ar fi iluminarea AM1.5G împreună cu emisia unui tub fluorescent. Intensitatea relativă a fiecărei surse este setată folosind coloana „Multiplicator”, care ajustează contribuția fiecărui spectru.Editorul de surse de lumină poate fi accesat din bara de instrumente „Optic”, din fereastra principală (vezi Figura ??). Odată deschis, arată ca în ??. O sursă de lumină în OghmaNano este definită prin spectrul său de iluminare. De exemplu, puteți configura o sursă pentru a emite spectrul standard AM1.5G. Mai multe spectre pot fi apoi combinate în fila „Sursă de lumină”. Acest lucru permite suprapunerea diferitelor spectre, cum ar fi iluminarea AM1.5G împreună cu emisia unui tub fluorescent. Intensitatea relativă a fiecărei surse este setată folosind coloana „Multiplicator”, care ajustează contribuția fiecărui spectru.
Filtrele optice, gestionate în fila „Filtre” (??), sunt aplicate spectrului combinat, nu surselor individuale de lumină. Filtrele reprezintă materiale care absorb sau blochează anumite intervale de lungimi de undă – de exemplu, simulând un strat gros de sticlă care blochează lumina solară cu lungimi de undă mai mici de 300 nm. Acestea pot fi activate sau dezactivate cu ajutorul comutatorului „Activare”, materialul lor poate fi selectat, iar intensitatea atenuării poate fi specificată în dB.Filtrele optice, gestionate în fila „Filtre” (??), sunt aplicate spectrului combinat, nu surselor individuale de lumină. Filtrele reprezintă materiale care absorb sau blochează anumite intervale de lungimi de undă – de exemplu, simulând un strat gros de sticlă care blochează lumina solară cu lungimi de undă mai mici de 300 nm. Acestea pot fi activate sau dezactivate cu ajutorul comutatorului „Activare”, materialul lor poate fi selectat, iar intensitatea atenuării poate fi specificată în dB.
3. Orientarea sursei de lumină.3. Orientarea sursei de lumină.
În OghmaNano, fiecare sursă de lumină poate fi configurată pentru a ilumina simularea dintr-o direcție specifică sau dintr-o poziție arbitrară în spațiul tridimensional. Direcțiile disponibile pentru sursă sunt: sus (y0), jos (y1), stânga (x0), dreapta (x1), față (z0), spate (z1) și o poziție arbitrară xyz. Exemple de configurații ale sursei sunt prezentate în figurile ??, ??, ?? și ??.În OghmaNano, fiecare sursă de lumină poate fi configurată pentru a ilumina simularea dintr-o direcție specifică sau dintr-o poziție arbitrară în spațiul tridimensional. Direcțiile disponibile pentru sursă sunt: sus (y0), jos (y1), stânga (x0), dreapta (x1), față (z0), spate (z1) și o poziție arbitrară xyz. Exemple de configurații ale sursei sunt prezentate în figurile ??, ??, ?? și ??.
Orientarea sursei de lumină selectate este transmisă automat către modulul de calcul optic utilizat. OghmaNano utilizează un cadru comun pentru sursele de lumină în cadrul modulelor metoda matricei de transfer, FDTD și trasarea razelor, permițând reutilizarea acelorași condiții de iluminare în diferite tehnici de simulare optică.Orientarea sursei de lumină selectate este transmisă automat către modulul de calcul optic utilizat. OghmaNano utilizează un cadru comun pentru sursele de lumină în cadrul modulelor metoda matricei de transfer, FDTD și trasarea razelor, permițând reutilizarea acelorași condiții de iluminare în diferite tehnici de simulare optică.
- Partea superioară (y0): Lumina intră prin limita superioară a domeniului de simulare. Aceasta este configurația cea mai frecvent utilizată pentru simulările celulelor solare și este aplicată adesea împreună cu metoda matricei de transfer. Un exemplu este prezentat în ??.Partea superioară (y0): Lumina intră prin limita superioară a domeniului de simulare. Aceasta este configurația cea mai frecvent utilizată pentru simulările celulelor solare și este aplicată adesea împreună cu metoda matricei de transfer. Un exemplu este prezentat în ??.
- Partea inferioară (y1): Lumina pătrunde prin limita inferioară a domeniului de simulare. Această configurație este utilizată în mod obișnuit atunci când se modelează iluminarea printr-un substrat sau când se simulează dispozitive bifaciale. Un exemplu este prezentat în ??.Partea inferioară (y1): Lumina pătrunde prin limita inferioară a domeniului de simulare. Această configurație este utilizată în mod obișnuit atunci când se modelează iluminarea printr-un substrat sau când se simulează dispozitive bifaciale. Un exemplu este prezentat în ??.
- Stânga (x0) și Dreapta (x1): Lumina intră prin limitele din stânga sau din dreapta domeniului de simulare. Aceste tipuri de surse sunt utile atunci când se modelează structuri de tip ghid de undă, rețele de difracție, dispozitive cuplate la margine și geometrii de iluminare laterală. Un exemplu de iluminare laterală este prezentat în ??.Stânga (x0) și Dreapta (x1): Lumina intră prin limitele din stânga sau din dreapta domeniului de simulare. Aceste tipuri de surse sunt utile atunci când se modelează structuri de tip ghid de undă, rețele de difracție, dispozitive cuplate la margine și geometrii de iluminare laterală. Un exemplu de iluminare laterală este prezentat în ??.
- Partea din față (z0) și partea din spate (z1): Lumina intră prin limitele din față sau din spate ale domeniului de simulare, definite de coordonata z. Aceste opțiuni sunt utilizate în principal în simulările optice tridimensionale, unde este necesară iluminarea de-a lungul axei z.Partea din față (z0) și partea din spate (z1): Lumina intră prin limitele din față sau din spate ale domeniului de simulare, definite de coordonata z. Aceste opțiuni sunt utilizate în principal în simulările optice tridimensionale, unde este necesară iluminarea de-a lungul axei z.
- Poziția xyz: Sursa de lumină este plasată într-o locație arbitrară în cadrul spațiului de simulare tridimensional. Acest mod este, în general, preferat pentru simulările FDTD și de urmărire a razelor, deoarece permite controlul complet asupra poziției sursei și a geometriei iluminării. Un exemplu este prezentat în ??.Poziția xyz: Sursa de lumină este plasată într-o locație arbitrară în cadrul spațiului de simulare tridimensional. Acest mod este, în general, preferat pentru simulările FDTD și de urmărire a razelor, deoarece permite controlul complet asupra poziției sursei și a geometriei iluminării. Un exemplu este prezentat în ??.
Tipul de sursă disponibil depinde de algoritmul optic utilizat. Pentru simulările cu matrice de transfer, iluminarea se aplică printr-una dintre limitele de simulare (x0, x1, y0, y1, z0 sau z1). Sursele arbitrare xyz nu sunt acceptate, deoarece metoda matricei de transfer necesită condiții de frontieră bine definite și o direcție de propagare cunoscută. În schimb, atât simulările FDTD, cât și cele de urmărire a razelor acceptă surse de lumină arbitrare xyz, iar acestea sunt, în general, tipul de sursă preferat pentru sistemele optice tridimensionale complexe.Tipul de sursă disponibil depinde de algoritmul optic utilizat. Pentru simulările cu matrice de transfer, iluminarea se aplică printr-una dintre limitele de simulare (x0, x1, y0, y1, z0 sau z1). Sursele arbitrare xyz nu sunt acceptate, deoarece metoda matricei de transfer necesită condiții de frontieră bine definite și o direcție de propagare cunoscută. În schimb, atât simulările FDTD, cât și cele de urmărire a razelor acceptă surse de lumină arbitrare xyz, iar acestea sunt, în general, tipul de sursă preferat pentru sistemele optice tridimensionale complexe.
În cadrul unei singure simulări, pot fi combinate mai multe surse de lumină. De exemplu, un dispozitiv poate fi iluminat simultan de sus (y0) și de jos (y1) pentru a simula funcționarea unei celule solare bifaciale. În mod similar, sursele care provin din direcții diferite pot fi combinate pentru a reprezenta iluminarea difuză, mai multe lămpi, lumina reflectată sau geometrii experimentale complexe.În cadrul unei singure simulări, pot fi combinate mai multe surse de lumină. De exemplu, un dispozitiv poate fi iluminat simultan de sus (y0) și de jos (y1) pentru a simula funcționarea unei celule solare bifaciale. În mod similar, sursele care provin din direcții diferite pot fi combinate pentru a reprezenta iluminarea difuză, mai multe lămpi, lumina reflectată sau geometrii experimentale complexe.
4. Configurarea surselor de lumină xyz.4. Configurarea surselor de lumină xyz.
Atunci când se aplică iluminare printr-una dintre limitele de simulare (x0, x1, y0, y1, z0 sau z1), OghmaNano presupune că există o sursă uniformă de undă plană care se propagă perpendicular pe limita selectată. Pentru multe simulări optice, acest lucru este suficient. Cu toate acestea, sistemele optice mai complexe necesită adesea ca sursa să fie poziționată într-o anumită locație din cadrul domeniului de simulare. Acest lucru se realizează utilizând o sursă de lumină xyz.Atunci când se aplică iluminare printr-una dintre limitele de simulare (x0, x1, y0, y1, z0 sau z1), OghmaNano presupune că există o sursă uniformă de undă plană care se propagă perpendicular pe limita selectată. Pentru multe simulări optice, acest lucru este suficient. Cu toate acestea, sistemele optice mai complexe necesită adesea ca sursa să fie poziționată într-o anumită locație din cadrul domeniului de simulare. Acest lucru se realizează utilizând o sursă de lumină xyz.
O sursă de lumină de tip xyz este tratată ca un obiect standard OghmaNano și, prin urmare, utilizează aceleași controale de poziționare și geometrie ca și cele folosite în întregul mediu de simulare optică. Acești parametri sunt disponibili în fila „Obiect” a editorului de surse de lumină, așa cum se arată în ??. Același dialog poate fi deschis și direct din fereastra de simulare 3D, făcând clic dreapta pe sursa de lumină și selectând „Editează obiect”.O sursă de lumină de tip xyz este tratată ca un obiect standard OghmaNano și, prin urmare, utilizează aceleași controale de poziționare și geometrie ca și cele folosite în întregul mediu de simulare optică. Acești parametri sunt disponibili în fila „Obiect” a editorului de surse de lumină, așa cum se arată în ??. Același dialog poate fi deschis și direct din fereastra de simulare 3D, făcând clic dreapta pe sursa de lumină și selectând „Editează obiect”.
Parametrii obiectului definesc poziția, dimensiunea și orientarea suprafeței emițătoare. Valorile de deplasare (Offset) specifică coordonatele x, y și z ale sursei, în timp ce parametrii de dimensiune xyz definesc dimensiunile sale fizice. În practică, o sursă de lumină xyz este reprezentată ca un plan emițător cu dimensiuni finite în x și y și o grosime neglijabilă în z. Acest lucru permite modelarea surselor de iluminare pătrate sau rectangulare, situate oriunde în domeniul de simulare. Parametrii de rotație pot fi utilizați pentru a orienta planul emițător în raport cu sistemul optic înconjurător.Parametrii obiectului definesc poziția, dimensiunea și orientarea suprafeței emițătoare. Valorile de deplasare (Offset) specifică coordonatele x, y și z ale sursei, în timp ce parametrii de dimensiune xyz definesc dimensiunile sale fizice. În practică, o sursă de lumină xyz este reprezentată ca un plan emițător cu dimensiuni finite în x și y și o grosime neglijabilă în z. Acest lucru permite modelarea surselor de iluminare pătrate sau rectangulare, situate oriunde în domeniul de simulare. Parametrii de rotație pot fi utilizați pentru a orienta planul emițător în raport cu sistemul optic înconjurător.
Caracteristicile de emisie optică ale sursei sunt configurate separat, folosind fila „Configurare” prezentată în ??. Aici, unghiurile θ și φ definesc direcția de propagare, în timp ce parametrii asociați de baleiaj (Δθ, Δφ și numărul de pași) permit emisia de lumină pe o gamă de unghiuri. În simulările de urmărire a razelor, acest lucru poate fi utilizat pentru a genera conuri, fascicule sau alte distribuții angulare ale razelor dintr-o singură sursă.Caracteristicile de emisie optică ale sursei sunt configurate separat, folosind fila „Configurare” prezentată în ??. Aici, unghiurile θ și φ definesc direcția de propagare, în timp ce parametrii asociați de baleiaj (Δθ, Δφ și numărul de pași) permit emisia de lumină pe o gamă de unghiuri. În simulările de urmărire a razelor, acest lucru poate fi utilizat pentru a genera conuri, fascicule sau alte distribuții angulare ale razelor dintr-o singură sursă.
Parametrul „Forma fasciculului” controlează distribuția spațială a razelor pe suprafața de emisie. Setările „Numărul de fascicule x” și „Numărul de fascicule y” determină cât de dens este eșantionată sursa. În exemplul prezentat în ??, o grilă de fascicule de 50 x 50 lansează 2500 de raze din planul sursei. În general, creșterea densității fasciculelor îmbunătățește acuratețea eșantionării, deși acest lucru implică un timp de calcul suplimentar.Parametrul „Forma fasciculului” controlează distribuția spațială a razelor pe suprafața de emisie. Setările „Numărul de fascicule x” și „Numărul de fascicule y” determină cât de dens este eșantionată sursa. În exemplul prezentat în ??, o grilă de fascicule de 50 x 50 lansează 2500 de raze din planul sursei. În general, creșterea densității fasciculelor îmbunătățește acuratețea eșantionării, deși acest lucru implică un timp de calcul suplimentar.
Combinația dintre poziționarea arbitrară, geometria sursei și controlul unghiular face ca sursele de lumină xyz să fie deosebit de utile în simulările de ray-tracing și FDTD. Aplicațiile tipice includ modelarea laserelor, a LED-urilor, a fibrelor optice, a ghidurilor de undă, a sistemelor de imagistică și a altor ansambluri optice, în care atât locația, cât și modelul de emisie al sursei reprezintă elemente importante ale designului general.Combinația dintre poziționarea arbitrară, geometria sursei și controlul unghiular face ca sursele de lumină xyz să fie deosebit de utile în simulările de ray-tracing și FDTD. Aplicațiile tipice includ modelarea laserelor, a LED-urilor, a fibrelor optice, a ghidurilor de undă, a sistemelor de imagistică și a altor ansambluri optice, în care atât locația, cât și modelul de emisie al sursei reprezintă elemente importante ale designului general.
5. Surse de lumină FDTD.5. Surse de lumină FDTD.
Spre deosebire de setările sursei de lumină optică descrise în secțiunile anterioare, simulările FDTD necesită parametri suplimentari ai sursei, care controlează modul în care câmpurile electromagnetice sunt introduse în domeniul de simulare. Aceste setări sunt disponibile în fila dedicată FDTD, prezentată în ??.Spre deosebire de setările sursei de lumină optică descrise în secțiunile anterioare, simulările FDTD necesită parametri suplimentari ai sursei, care controlează modul în care câmpurile electromagnetice sunt introduse în domeniul de simulare. Aceste setări sunt disponibile în fila dedicată FDTD, prezentată în ??.
Sursele de lumină FDTD au o serie de proprietăți care, în mod normal, nu sunt necesare în simulările bazate pe metoda matricei de transfer sau pe urmărirea razelor. De exemplu, este necesar să se specifice metoda de injectare a sursei, tipul de undă, amplitudinea, faza, temporizarea și polarizarea câmpului. Acești parametri determină modul în care sursa interacționează cu grila FDTD și modul în care energia electromagnetică este introdusă în simulare.Sursele de lumină FDTD au o serie de proprietăți care, în mod normal, nu sunt necesare în simulările bazate pe metoda matricei de transfer sau pe urmărirea razelor. De exemplu, este necesar să se specifice metoda de injectare a sursei, tipul de undă, amplitudinea, faza, temporizarea și polarizarea câmpului. Acești parametri determină modul în care sursa interacționează cu grila FDTD și modul în care energia electromagnetică este introdusă în simulare.
Deoarece aceste setări sunt specifice metodei finite-diferențe în domeniul timpului, ele sunt ignorate atunci când se efectuează simulări care utilizează matricea de transfer, urmărirea razelor sau alte simulări optice. Această filă este utilizată doar atunci când se efectuează o simulare FDTD.Deoarece aceste setări sunt specifice metodei finite-diferențe în domeniul timpului, ele sunt ignorate atunci când se efectuează simulări care utilizează matricea de transfer, urmărirea razelor sau alte simulări optice. Această filă este utilizată doar atunci când se efectuează o simulare FDTD.
O descriere detaliată a fiecărui parametru al sursei FDTD este prezentată în documentația dedicată surselor de lumină FDTD. Pentru o discuție completă despre metodele de injectare a sursei, formele de undă, controlul temporizării și setările de polarizare, consultați Surse de lumină FDTD.O descriere detaliată a fiecărui parametru al sursei FDTD este prezentată în documentația dedicată surselor de lumină FDTD. Pentru o discuție completă despre metodele de injectare a sursei, formele de undă, controlul temporizării și setările de polarizare, consultați Surse de lumină FDTD.
6. Factorul de vizibilitate la nivelul solului.6. Factorul de vizibilitate la nivelul solului.
Factorul de vizibilitate a suprafeței terestre din apropiere descrie cât de mare este porțiunea din suprafața terestră înconjurătoare care este vizibilă dintr-un anumit punct de pe dispozitiv. Acesta este relevant atunci când se realizează simulări optice care includ lumina reflectată sau difuzată de pe suprafața terestră. Cu alte cuvinte, el ia în considerare proporția din câmpul de radiație difuză care provine de la suprafața terestră aflată sub dispozitiv.Factorul de vizibilitate a suprafeței terestre din apropiere descrie cât de mare este porțiunea din suprafața terestră înconjurătoare care este vizibilă dintr-un anumit punct de pe dispozitiv. Acesta este relevant atunci când se realizează simulări optice care includ lumina reflectată sau difuzată de pe suprafața terestră. Cu alte cuvinte, el ia în considerare proporția din câmpul de radiație difuză care provine de la suprafața terestră aflată sub dispozitiv.
Factorul este definit ca:Factorul este definit ca:
\[ F_{\text{ground}} = \sin^2\!\left(\frac{\theta_t}{2}\right) = \frac{1 - \cos(\theta_t)}{2}, \] \[ F_{\text{ground}} = \sin^2\!\left(\frac{\theta_t}{2}\right) = \frac{1 - \cos(\theta_t)}{2}, \]
unde \(\theta_t\) reprezintă unghiul de înclinare al dispozitivului față de planul orizontal. Un dispozitiv orizontal (\(\theta_t = 0\)) nu „vede” solul, rezultând \(F_{\text{ground}} = 0\). Un dispozitiv vertical (\(\theta_t = 90^\circ\)) are un factor de vizibilitate a solului de 0,5, deoarece jumătate din mediul său înconjurător difuz este reprezentat de sol, iar cealaltă jumătate de cer.unde \(\theta_t\) reprezintă unghiul de înclinare al dispozitivului față de planul orizontal. Un dispozitiv orizontal (\(\theta_t = 0\)) nu „vede” solul, rezultând \(F_{\text{ground}} = 0\). Un dispozitiv vertical (\(\theta_t = 90^\circ\)) are un factor de vizibilitate a solului de 0,5, deoarece jumătate din mediul său înconjurător difuz este reprezentat de sol, iar cealaltă jumătate de cer.
Acest parametru poate fi setat în fila „Configurare”. În general, este utilizat în situațiile în care lumina reflectată de sol (albedo) contribuie în mod semnificativ la iluminare – de exemplu, în simulările celulelor solare în aer liber, în sistemele fotovoltaice integrate în clădiri sau în dispozitivele expuse la suprafețe cu grad ridicat de reflexie, cum ar fi zăpada sau acoperișurile albe.Acest parametru poate fi setat în fila „Configurare”. În general, este utilizat în situațiile în care lumina reflectată de sol (albedo) contribuie în mod semnificativ la iluminare – de exemplu, în simulările celulelor solare în aer liber, în sistemele fotovoltaice integrate în clădiri sau în dispozitivele expuse la suprafețe cu grad ridicat de reflexie, cum ar fi zăpada sau acoperișurile albe.
7. Concluzie7. Concluzie
OghmaNano oferă un cadru unificat pentru sursele de lumină, aplicabil în simulările bazate pe matrice de transfer, pe urmărirea razelor și pe metoda FDTD. Sursele de lumină pot fi utilizate pentru a defini spectre de iluminare arbitrare, pentru a combina mai multe surse optice, pentru a aplica filtre optice și pentru a controla poziția, orientarea și distribuția unghiulară a luminii incidente. Acest cadru comun permite reutilizarea acelorași condiții de iluminare în diferite simulări optice, simplificând astfel crearea și compararea acestora.OghmaNano oferă un cadru unificat pentru sursele de lumină, aplicabil în simulările bazate pe matrice de transfer, pe urmărirea razelor și pe metoda FDTD. Sursele de lumină pot fi utilizate pentru a defini spectre de iluminare arbitrare, pentru a combina mai multe surse optice, pentru a aplica filtre optice și pentru a controla poziția, orientarea și distribuția unghiulară a luminii incidente. Acest cadru comun permite reutilizarea acelorași condiții de iluminare în diferite simulări optice, simplificând astfel crearea și compararea acestora.
Pentru detalii specifice fiecărui tip de solver, consultați documentația referitoare la simulările cu matrice de transfer, ray-tracing și FDTD.Pentru detalii specifice fiecărui tip de solver, consultați documentația referitoare la simulările cu matrice de transfer, ray-tracing și FDTD.