Acasă Exemple Capturi de ecran Manual de utilizare Logo-ul Bluesky YouTube ☰
OghmaNano Platformă de simulare multifizică pentru dispozitive optoelectronice și sisteme fotonice. DESCARCĂ Ghid de utilizare rapidă

Tutorial despre lentilele Cooke Triplet (partea a III-a): diafragma, unghiul de câmp și compromisul dintre calitate și debit.Tutorial despre lentilele Cooke Triplet (partea a III-a): diafragma, unghiul de câmp și compromisul dintre calitate și debit.

Cooke Triplet with aperture stop placed behind the first element, shown schematically and as a 3D iris diaphragm.
Poziționarea diafragmei într-un obiectiv Cooke Triplet. (a) Diagramă schematică a traiectoriei razelor, adaptată din designul original al obiectivului Cooke Triplet realizat de H. D. Taylor (1893), care arată diafragma poziționată imediat în spatele primului element pozitiv, pentru a limita razele marginale. (b) Redare 3D fotorealistică a unei diafragme mecanice, ilustrând o implementare practică a diafragmei, cu lumină care intră și iese din sistem.Poziționarea diafragmei într-un obiectiv Cooke Triplet. (a) Diagramă schematică a traiectoriei razelor, adaptată din designul original al obiectivului Cooke Triplet realizat de H. D. Taylor (1893), care arată diafragma poziționată imediat în spatele primului element pozitiv, pentru a limita razele marginale. (b) Redare 3D fotorealistică a unei diafragme mecanice, ilustrând o implementare practică a diafragmei, cu lumină care intră și iese din sistem.

1. Introducere1. Introducere

Obiectivul Cooke Triplet reprezintă forma clasică a unui obiectiv cu trei elemente: pozitiv-negativ-pozitiv (vezi Fig. ??a). În trecut, a devenit popular deoarece oferă o corecție surprinzător de bună, folosind doar trei elemente, în special pentru imagistica monocromă (sau în bandă îngustă), și constituie „scheletul” pe care se bazează multe obiective fotografice ulterioare.Obiectivul Cooke Triplet reprezintă forma clasică a unui obiectiv cu trei elemente: pozitiv-negativ-pozitiv (vezi Fig. ??a). În trecut, a devenit popular deoarece oferă o corecție surprinzător de bună, folosind doar trei elemente, în special pentru imagistica monocromă (sau în bandă îngustă), și constituie „scheletul” pe care se bazează multe obiective fotografice ulterioare.

Într-un obiectiv real, calitatea imaginii este controlată nu doar de sticlă și de curbura suprafețelor, ci și de modul în care razele de lumină sunt permise să traverseze sistemul. Diafragma este o deschidere fizică în interiorul obiectivului (fig. ??b). Modificarea dimensiunii acesteia influențează cantitatea de lumină care este permisă să treacă prin sistemul optic. Reducerea dimensiunii diafragmei se numește „închiderea diafragmei”, în timp ce mărirea acesteia se numește „deschiderea diafragmei”.Într-un obiectiv real, calitatea imaginii este controlată nu doar de sticlă și de curbura suprafețelor, ci și de modul în care razele de lumină sunt permise să traverseze sistemul. Diafragma este o deschidere fizică în interiorul obiectivului (fig. ??b). Modificarea dimensiunii acesteia influențează cantitatea de lumină care este permisă să treacă prin sistemul optic. Reducerea dimensiunii diafragmei se numește „închiderea diafragmei”, în timp ce mărirea acesteia se numește „deschiderea diafragmei”.

Atunci când diafragma este deschisă la maximum, razele provenite atât din centrul, cât și din marginea lentilei contribuie la formarea imaginii, oferind o luminozitate ridicată, dar și aberații optice mai pronunțate (estompări sistematice). Când diafragma este închisă, multe dintre razele provenite din marginea lentilei – numite raze marginale – sunt blocate. Acest lucru îmbunătățește, de obicei, calitatea imaginii, dar reduce cantitatea de lumină care ajunge la detector (luminozitatea), deoarece mai puține raze ajung acolo.Atunci când diafragma este deschisă la maximum, razele provenite atât din centrul, cât și din marginea lentilei contribuie la formarea imaginii, oferind o luminozitate ridicată, dar și aberații optice mai pronunțate (estompări sistematice). Când diafragma este închisă, multe dintre razele provenite din marginea lentilei – numite raze marginale – sunt blocate. Acest lucru îmbunătățește, de obicei, calitatea imaginii, dar reduce cantitatea de lumină care ajunge la detector (luminozitatea), deoarece mai puține raze ajung acolo.

În acest tutorial, vom crea o demonstrație clară în doi pași: (i) vom compara rezultatele obținute cu diafragma complet deschisă față de cea închisă, pentru un fascicul de lumină care cade direct pe axă, apoi (ii) vom repeta aceeași comparație pentru un fascicul de lumină ușor înclinat (unghi de câmp). În cazul unghiului de câmp, motivul devine evident: închiderea diafragmei elimină, de obicei, aberațiile periferice, cum ar fi coma/astigmatismul, dar cu prețul unei pierderi de lumină.În acest tutorial, vom crea o demonstrație clară în doi pași: (i) vom compara rezultatele obținute cu diafragma complet deschisă față de cea închisă, pentru un fascicul de lumină care cade direct pe axă, apoi (ii) vom repeta aceeași comparație pentru un fascicul de lumină ușor înclinat (unghi de câmp). În cazul unghiului de câmp, motivul devine evident: închiderea diafragmei elimină, de obicei, aberațiile periferice, cum ar fi coma/astigmatismul, dar cu prețul unei pierderi de lumină.


2. Măriți ușor dimensiunea sursei de lumină.2. Măriți ușor dimensiunea sursei de lumină.

Începeți de la scena Cooke Triplet pe care o utilizați. În vizualizarea 3D, faceți clic dreapta pe sursa de lumină și selectați „Editează obiect”, așa cum este indicat în ??. Aceasta va deschide editorul de lumină/obiect, unde vom mări ușor dimensiunea sursei. Păstrați neschimbate toate celelalte setări (aceleași lentile, aceeași poziție a detectorului, aceeași rețea de lungimi de undă). Această mică modificare va face ca diagramele pe care le vom genera ulterior să fie mai ușor de interpretat.Începeți de la scena Cooke Triplet pe care o utilizați. În vizualizarea 3D, faceți clic dreapta pe sursa de lumină și selectați „Editează obiect”, așa cum este indicat în ??. Aceasta va deschide editorul de lumină/obiect, unde vom mări ușor dimensiunea sursei. Păstrați neschimbate toate celelalte setări (aceleași lentile, aceeași poziție a detectorului, aceeași rețea de lungimi de undă). Această mică modificare va face ca diagramele pe care le vom genera ulterior să fie mai ușor de interpretat.

Right click on the light source and choose Edit object.
Faceți clic dreapta pe sursa de lumină și selectați „Editează obiectul”.Faceți clic dreapta pe sursa de lumină și selectați „Editează obiectul”.
Light source editor where dx and dy are set to 0.5 cm.
Reglați dimensiunea sursei de lumină la dx = 0.5 cm și dy = 0.5 cm. Astfel, demonstrația va fi puțin mai ușoară, fără a modifica principiile optice de bază.Reglați dimensiunea sursei de lumină la dx = 0.5 cm și dy = 0.5 cm. Astfel, demonstrația va fi puțin mai ușoară, fără a modifica principiile optice de bază.

3. Linia de referință pe axă – cu diafragma complet deschisă, comparativ cu diafragma închisă.3. Linia de referință pe axă – cu diafragma complet deschisă, comparativ cu diafragma închisă.

În primul rând, stabilim un caz de referință pe axă. Rulați simularea cu diafragma complet deschisă. Rotiți vizualizarea 3D astfel încât să corespundă cu ??. Ar trebui să vedeți diafragma clar, ca o deschidere circulară albastră într-o placă pătrată. În această configurație, deschiderea este mare, astfel încât fasciculul trece fără probleme prin prima lentilă, diafragmă, a doua lentilă și a treia lentilă, și apoi ajunge la detector fără a fi tăiat.În primul rând, stabilim un caz de referință pe axă. Rulați simularea cu diafragma complet deschisă. Rotiți vizualizarea 3D astfel încât să corespundă cu ??. Ar trebui să vedeți diafragma clar, ca o deschidere circulară albastră într-o placă pătrată. În această configurație, deschiderea este mare, astfel încât fasciculul trece fără probleme prin prima lentilă, diafragmă, a doua lentilă și a treia lentilă, și apoi ajunge la detector fără a fi tăiat.

Executați simularea și deschideți fișierul cu rezultatele detectării. Încărcați fișierul RAY_image.csv; această imagine reprezintă starea inițială și va fi folosită ca referință pe parcursul întregului tutorial.Executați simularea și deschideți fișierul cu rezultatele detectării. Încărcați fișierul RAY_image.csv; această imagine reprezintă starea inițială și va fi folosită ca referință pe parcursul întregului tutorial.

On-axis, wide open: beam passes through the aperture without clipping.
Pe axă, cu diafragma complet deschisă. În această configurație de bază, diafragma nu interacționează cu fasciculul.Pe axă, cu diafragma complet deschisă. În această configurație de bază, diafragma nu interacționează cu fasciculul.
On-axis detector image, wide open.
Imaginea detectorului pentru cazul în care axa este aliniată și diafragma este complet deschisă.Imaginea detectorului pentru cazul în care axa este aliniată și diafragma este complet deschisă.

În continuare, vom reduce diafragma, ceea ce înseamnă că vom micșora intenționat deschiderea, astfel încât unele raze să fie blocate. Faceți clic dreapta pe diafragmă și selectați editorul de rețea (??), apoi setați parametrul de diametru al diafragmei D0 la 0.002 m (??). Rulați din nou simularea. Acum ar trebui să observați o tăiere puternică în vizualizarea 3D: multe raze se opresc la diafragmă, iar doar un subset redus ajunge la detector.În continuare, vom reduce diafragma, ceea ce înseamnă că vom micșora intenționat deschiderea, astfel încât unele raze să fie blocate. Faceți clic dreapta pe diafragmă și selectați editorul de rețea (??), apoi setați parametrul de diametru al diafragmei D0 la 0.002 m (??). Rulați din nou simularea. Acum ar trebui să observați o tăiere puternică în vizualizarea 3D: multe raze se opresc la diafragmă, iar doar un subset redus ajunge la detector.

Right click the aperture and open the Mesh editor.
Accesați comenzile pentru oprirea animației prin intermediul editorului Mesh.Accesați comenzile pentru oprirea animației prin intermediul editorului Mesh.
Aperture set small: D0 set to 0.002 m.
Reduce diafragma setând valoarea D0 = 0.002 m.Reduce diafragma setând valoarea D0 = 0.002 m.
On-axis detector image after stopping down the aperture.
Pe axă, cu diafragma închisă. Punctul rămâne centrat, dar cantitatea de lumină care trece scade brusc, deoarece majoritatea razelor sunt blocate de diafragmă.Pe axă, cu diafragma închisă. Punctul rămâne centrat, dar cantitatea de lumină care trece scade brusc, deoarece majoritatea razelor sunt blocate de diafragmă.

Deschideți diafragma RAY_image.csv în detectorul 0. Comparativ cu situația în care diafragma este complet deschisă, zona de focalizare este acum vizibil mai mică și mai clară. Acest lucru se datorează faptului că reducerea diafragmei elimină razele marginale, adică razele care traversează marginile exterioare ale lentilei, acestea fiind cele mai afectate de aberația sferică într-un sistem simplu cu trei elemente, cum ar fi Cooke Triplet. Restul razelor paraxiale (razele apropiate de axa optică) se focalizează mai precis în același punct, îmbunătățind claritatea imaginii, dar cu prețul reducerii fluxului optic (cantitatea totală de lumină care ajunge la detector). În termeni practici, lentila produce o imagine axială mai puțin luminoasă, dar mai bine corectată, ceea ce reprezintă compromisul fundamental controlat de diafragmă.Deschideți diafragma RAY_image.csv în detectorul 0. Comparativ cu situația în care diafragma este complet deschisă, zona de focalizare este acum vizibil mai mică și mai clară. Acest lucru se datorează faptului că reducerea diafragmei elimină razele marginale, adică razele care traversează marginile exterioare ale lentilei, acestea fiind cele mai afectate de aberația sferică într-un sistem simplu cu trei elemente, cum ar fi Cooke Triplet. Restul razelor paraxiale (razele apropiate de axa optică) se focalizează mai precis în același punct, îmbunătățind claritatea imaginii, dar cu prețul reducerii fluxului optic (cantitatea totală de lumină care ajunge la detector). În termeni practici, lentila produce o imagine axială mai puțin luminoasă, dar mai bine corectată, ceea ce reprezintă compromisul fundamental controlat de diafragmă.


4. Ajustați unghiul de scanare înclinând ușor fasciculul în jos (rotați Phi).4. Ajustați unghiul de scanare înclinând ușor fasciculul în jos (rotați Phi).

Acum repetăm aceeași comparație între câmp deschis și câmp închis, dar folosind un unghi de câmp mic. În optica clasică, un obiect aflat în afara axei și la infinit este reprezentat printr-un fascicul de raze care sunt încă (aproximativ) paralele între ele, dar înclinate față de axa optică. În OghmaNano, puteți face acest lucru direct în editorul sursei de lumină.Acum repetăm aceeași comparație între câmp deschis și câmp închis, dar folosind un unghi de câmp mic. În optica clasică, un obiect aflat în afara axei și la infinit este reprezentat printr-un fascicul de raze care sunt încă (aproximativ) paralele între ele, dar înclinate față de axa optică. În OghmaNano, puteți face acest lucru direct în editorul sursei de lumină.

Deschideți din nou editorul sursei de lumină și accesați fila „Configurare”. Găsiți linia „Rotește Phi” și setați valoarea în grade phi = 8, așa cum este indicat în ??. Aceasta „orientează” ușor fasciculul în jos, prin lentilă, simulând lumina care provine dintr-un punct care nu se află exact pe axa optică (adică nu se află în centrul câmpului vizual). În sistemele reale de imagistică, majoritatea obiectelor sunt în afara axei, în special spre marginile unei imagini. Cu phi = 8°, rulați simularea cu diafragma încă închisă (mică D0). Ar trebui să observați că majoritatea razelor sunt respinse la diafragmă și doar un subset restrâns continuă prin stiva de lentile până la detector (exemplu în ??). Dacă deschideți imaginea detectorului, ar trebui să vedeți un punct mic și compact (exemplu în ??).Deschideți din nou editorul sursei de lumină și accesați fila „Configurare”. Găsiți linia „Rotește Phi” și setați valoarea în grade phi = 8, așa cum este indicat în ??. Aceasta „orientează” ușor fasciculul în jos, prin lentilă, simulând lumina care provine dintr-un punct care nu se află exact pe axa optică (adică nu se află în centrul câmpului vizual). În sistemele reale de imagistică, majoritatea obiectelor sunt în afara axei, în special spre marginile unei imagini. Cu phi = 8°, rulați simularea cu diafragma încă închisă (mică D0). Ar trebui să observați că majoritatea razelor sunt respinse la diafragmă și doar un subset restrâns continuă prin stiva de lentile până la detector (exemplu în ??). Dacă deschideți imaginea detectorului, ar trebui să vedeți un punct mic și compact (exemplu în ??).

Un punct mic pe detector înseamnă că lumina provenită dintr-un singur punct al scenei este proiectată aproape în aceeași locație din imagine. Acest lucru corespunde unor detalii mai clare și unei rezoluții mai mari, deoarece punctele adiacente din obiect au mai puține șanse să se estompeze împreună. În practică, un obiectiv care produce puncte mici poate crea imagini mai clare și mai precise, chiar dacă poate fi mai puțin luminos atunci când diafragma este închisă.Un punct mic pe detector înseamnă că lumina provenită dintr-un singur punct al scenei este proiectată aproape în aceeași locație din imagine. Acest lucru corespunde unor detalii mai clare și unei rezoluții mai mari, deoarece punctele adiacente din obiect au mai puține șanse să se estompeze împreună. În practică, un obiectiv care produce puncte mici poate crea imagini mai clare și mai precise, chiar dacă poate fi mai puțin luminos atunci când diafragma este închisă.

Light source configure tab showing Rotate Phi set to 8 degrees.
Introduceți unghiul de câmp: în meniul Configurare, setați valoarea Rotate Phi la 8 grade.Introduceți unghiul de câmp: în meniul Configurare, setați valoarea Rotate Phi la 8 grade.
Field angle with stop closed: most rays hit the stop; a small fraction passes through to the detector.
Unghiul de câmp (phi = 8°) cu diafragma închisă: majoritatea razelor sunt absorbite la diafragmă; doar o mică parte trece prin ea.Unghiul de câmp (phi = 8°) cu diafragma închisă: majoritatea razelor sunt absorbite la diafragmă; doar o mică parte trece prin ea.
Detector image for the field-angle case with the stop closed.
Imaginea detectată, unghiul câmpului, diafragma închisă. Punctul este compact deoarece sunt admise doar razele aproape paraxiale.Imaginea detectată, unghiul câmpului, diafragma închisă. Punctul este compact deoarece sunt admise doar razele aproape paraxiale.

5. Compararea unghiului de vizualizare – cu diafragma închisă versus cu diafragma deschisă la maximum.5. Compararea unghiului de vizualizare – cu diafragma închisă versus cu diafragma deschisă la maximum.

Acum, deschideți din nou diafragma (readuceți valoarea diafragmei la valoarea maximă) și reluați simularea, folosind același unghi de câmp. Cu diafragma deschisă, mult mai multe raze de lumină pot trece prin lentilă, inclusiv razele care traversează zonele periferice ale sistemului optic. Aceste raze periferice nu converg către același punct ca razele centrale (paraxiale), mai ales în cazul luminii care nu provine din centrul câmpului. Ca urmare, imaginea captată de detector prezintă, de obicei, o suprafață mai mare și o distorsiune mai accentuată: lumina provenită dintr-un singur punct periferic este distribuită pe o suprafață mai largă, în loc să formeze un punct compact. Această comparație evidențiază motivul pentru care lentilele funcționează adesea mai puțin eficient la marginile câmpului atunci când sunt utilizate cu diafragma deschisă la maximum și de ce reducerea diafragmei este o modalitate eficientă de a controla aberațiile periferice, cu prețul unei luminozități mai scăzute.Acum, deschideți din nou diafragma (readuceți valoarea diafragmei la valoarea maximă) și reluați simularea, folosind același unghi de câmp. Cu diafragma deschisă, mult mai multe raze de lumină pot trece prin lentilă, inclusiv razele care traversează zonele periferice ale sistemului optic. Aceste raze periferice nu converg către același punct ca razele centrale (paraxiale), mai ales în cazul luminii care nu provine din centrul câmpului. Ca urmare, imaginea captată de detector prezintă, de obicei, o suprafață mai mare și o distorsiune mai accentuată: lumina provenită dintr-un singur punct periferic este distribuită pe o suprafață mai largă, în loc să formeze un punct compact. Această comparație evidențiază motivul pentru care lentilele funcționează adesea mai puțin eficient la marginile câmpului atunci când sunt utilizate cu diafragma deschisă la maximum și de ce reducerea diafragmei este o modalitate eficientă de a controla aberațiile periferice, cu prețul unei luminozități mai scăzute.

Field angle with aperture open: more rays pass through the system.
Unghiul câmpului (phi = 8°) cu diafragma deschisă: mult mai multe raze de lumină traversează sistemul de lentile și ajung la detector.Unghiul câmpului (phi = 8°) cu diafragma deschisă: mult mai multe raze de lumină traversează sistemul de lentile și ajung la detector.
Detector image for the field-angle case with the stop open.
Imaginea detectată, unghiul câmpului, deschidere maximă. Amprenta este, în general, mai mare și prezintă mai multe distorsiuni, deoarece sunt admise razele marginale (care transmit mai multe aberații).Imaginea detectată, unghiul câmpului, deschidere maximă. Amprenta este, în general, mai mare și prezintă mai multe distorsiuni, deoarece sunt admise razele marginale (care transmit mai multe aberații).

🧪 Exercițiu – Variație a diafragmei la un unghi fix al câmpului.🧪 Exercițiu – Variație a diafragmei la un unghi fix al câmpului.

Mențineți unghiul câmpului fixat la phi = 8° și efectuați o serie de simulări, variind dimensiunea diafragmei (alegeți mai multe valori pentru D0, de la deschidere maximă până la închidere puternică). Pentru fiecare simulare, înregistrați o metrică simplă a imaginii, cum ar fi dimensiunea punctului, deplasarea centrului sau numărul total de detectări.Mențineți unghiul câmpului fixat la phi = 8° și efectuați o serie de simulări, variind dimensiunea diafragmei (alegeți mai multe valori pentru D0, de la deschidere maximă până la închidere puternică). Pentru fiecare simulare, înregistrați o metrică simplă a imaginii, cum ar fi dimensiunea punctului, deplasarea centrului sau numărul total de detectări.

Reprezentați grafic valoarea parametrului ales în funcție de D0. Curba rezultată reprezintă un rezultat optic cu adevărat util: aceasta arată direct modul în care calitatea imaginii și capacitatea de procesare sunt influențate de numărul f, ceea ce reprezintă exact tipul de date utilizate pentru a compara și a optimiza proiectele reale de lentile.Reprezentați grafic valoarea parametrului ales în funcție de D0. Curba rezultată reprezintă un rezultat optic cu adevărat util: aceasta arată direct modul în care calitatea imaginii și capacitatea de procesare sunt influențate de numărul f, ceea ce reprezintă exact tipul de date utilizate pentru a compara și a optimiza proiectele reale de lentile.

🔍 La ce ar trebui să vă așteptați să vedeți?🔍 La ce ar trebui să vă așteptați să vedeți?

Pe măsură ce D0 este redus (diafragma este închisă), indicatorii de calitate a imaginii, cum ar fi dimensiunea petei, ar trebui să se îmbunătățească în general, mai ales în acest caz în care nu se află în centrul axei optice. Acest lucru se întâmplă deoarece razele marginale, care prezintă aberații puternice, sunt eliminate treptat, rămânând în principal razele apropiate de axa optică, care focalizează mai consistent.Pe măsură ce D0 este redus (diafragma este închisă), indicatorii de calitate a imaginii, cum ar fi dimensiunea petei, ar trebui să se îmbunătățească în general, mai ales în acest caz în care nu se află în centrul axei optice. Acest lucru se întâmplă deoarece razele marginale, care prezintă aberații puternice, sunt eliminate treptat, rămânând în principal razele apropiate de axa optică, care focalizează mai consistent.

În același timp, numărul total de detecții va scădea rapid, deoarece mai puține raze vor pătrunde în sistem. Curbele rezultate prezintă, de obicei, un echilibru clar: o îmbunătățire semnificativă a calității imaginii la început, urmată de o scădere a beneficiilor pe măsură ce diafragma devine foarte mică.În același timp, numărul total de detecții va scădea rapid, deoarece mai puține raze vor pătrunde în sistem. Curbele rezultate prezintă, de obicei, un echilibru clar: o îmbunătățire semnificativă a calității imaginii la început, urmată de o scădere a beneficiilor pe măsură ce diafragma devine foarte mică.

Într-un model mai avansat, în cele din urmă, veți observa că limita de difracție restricționează dimensiunea punctului la diafragme foarte mici, dar în acest tutorial despre trasarea razelor în geometrie, efectul dominant este reducerea aberațiilor în comparație cu pierderea de flux.Într-un model mai avansat, în cele din urmă, veți observa că limita de difracție restricționează dimensiunea punctului la diafragme foarte mici, dar în acest tutorial despre trasarea razelor în geometrie, efectul dominant este reducerea aberațiilor în comparație cu pierderea de flux.


Concluzii și pașii următoriConcluzii și pașii următori

Acum aveți la dispoziție o demonstrație clară și reproductibilă a unuia dintre compromisurile fundamentale în proiectarea lentilelor: utilizarea unei lentile cu diafragma deschisă la maximum maximizează luminozitatea, în timp ce reducerea diafragmei îmbunătățește calitatea imaginii, în special în cazul luminii care nu este focalizată pe axă. Prin introducerea unui unghi de câmp controlat cu ajutorul funcției Rotate Phi, ați stabilit, de asemenea, o metodă sistematică de a explora modul în care aberațiile clasice, cum ar fi coma, astigmatismul, curbura câmpului și aberația cromatică laterală, apar în sistemele optice reale.Acum aveți la dispoziție o demonstrație clară și reproductibilă a unuia dintre compromisurile fundamentale în proiectarea lentilelor: utilizarea unei lentile cu diafragma deschisă la maximum maximizează luminozitatea, în timp ce reducerea diafragmei îmbunătățește calitatea imaginii, în special în cazul luminii care nu este focalizată pe axă. Prin introducerea unui unghi de câmp controlat cu ajutorul funcției Rotate Phi, ați stabilit, de asemenea, o metodă sistematică de a explora modul în care aberațiile clasice, cum ar fi coma, astigmatismul, curbura câmpului și aberația cromatică laterală, apar în sistemele optice reale.

👉 Următorii pași: Pentru o prezentare generală a sistemelor optice și a simulărilor de urmărire a razelor, consultați Prezentare generală a sistemelor optice și a urmăririi razelor.👉 Următorii pași: Pentru o prezentare generală a sistemelor optice și a simulărilor de urmărire a razelor, consultați Prezentare generală a sistemelor optice și a urmăririi razelor.